NOI ȘI CERUL
(LITERAR)

(ROMAN-GHID-GALERIE DE ARTE ASTRONOMICE DIN ROMÂNIA)

*

Astronomia începe de la ochii sufletului.
Toți astronomii sunt poeți!
(Valentin Grigore)

Astronomia -
știința și arta de a te împrieteni cu bolta cerească…
și de a o înțelege!
(Ștefan Cristache, elev)

Infinit
de astre-mpodobit -
poemul Creatorului!
(Andrei Dorian Gheorghe)

Astropoezia și astroartele sunt premii
pentru adevărații iubitori ai cerului.
(Călin Niculae)

(Notă ADG: Aceste citate introductive au fost scrise în timpuri diferite, pe parcursul a un sfert de veac...)

Avem acum de-a face cu un număr special,
dedicat artelor astronomice din România.
Ideea realizarii acestui unicat în cultura națională mi-a venit cu prilejul celebrării în 2026
a 30 de ani de rezultate internaționale
inițiate și coordonate de către departamentul cultural-astronomic al SARM
(care au inclus și realizări ale altor entități astronomice din patrie).
Gândiți-vă că în fața voastră se află nu o foarte lungă pagină web, care se cere vizionată categoric de pe laptop (nu de pe telefon!), ci un roman tipărit (pe care nu l-am putut realiza din lipsă de fonduri), care se pretează la mai multe zile de studiu.
Sau, dacă vreți, este prima antologie națională complexă „astroart” online de mari dimensiuni, domeniu impulsionat și gestionat în general la acest nivel de SARM
între Revoluție și pandemie,
în care geniul românesc poate fi recunoscut chiar și de cei ce se îndoiesc de el.

*

BIG BANG
De Zigmund Tauberg
(lider al Salonului Cultural Mihail Sebastian din București,
cel mai longeviv astropoet din lume)

Cum ne-am născut?

Este ciudat.
Cândva, ceva a explodat.
Acesta a fost marele-nceput
Și din materia ce s-a-mprăștiat
Al nostru Univers a apărut
Într-un uriaș proces de dilatare.
Cu timpul viața s-a ivit și-apoi
Într-un târziu am apărut și noi,
Mici întrupări de viață gânditoare.

Suntem copiii unei catastrofe din bezna cea adâncă
Și mai știm
Că Universul se dilată încă.
Explozia continuă, noi trăim.

GENEZĂ
Artwork de Călin Niculae
(co-fondator al website-ului Cosmopoetry – SARM & Friends)



ASTROCATREN
De Andrei Dorian Gheorghe

Big Bang-ul, dac-a existat cândva
Și nu este numai o simplă teorie,
Va-ncepe de-abia mâine-n viața mea.
(Așa îmi spun mereu, e-un fel de strategie!)

BIG BANG
Astro-fantezie florală de Harry Minți
(astronom la Institutul Astronomic al Academiei Române,
apoi profesor universitar în Israel)



GENEZĂ
De Lucian Boboc
(primul laureat național de tineret pentru astrooezie,
la manifestarea „Perseide 1996” a SARM)

La început a fost
cuvântul meu, al tău,
al tuturor
și-al afurisitului de vid
ce arunca stele în noi.

Dar mama ni le-a smuls plângând
din frunte
și-n murmur sferic
de lăute
le-a înșirat pe cer
ca un șotron:
Pegas, Aquila, Orion...

GENEZĂ
„Astro-art-poem” de Miruna Popescu
(astronom la Institutul Astronomic al Academiei Române,
apoi la Armagh Observatory, Irlanda de Nord)



Pastelul acesta arată o protostea împreună cu o supernovă
(o stea care explodează).
Noua stea se naște din cenușa stelei ce moare
și se formează un cuplu în forma unei constelații.
Așa că lasă-ți imaginația să se dezlănțuie
și vezi care este interpretarea ta a poveștii!



ASTRO-HAIGA
Haiku de Andrei Dorian Gheorghe
Foto de Valentin Grigore

Exercițiu ceresc -
o nouă zi, o nouă speranță,
un nou început.



SE MIȘCĂ!
De Dănuț Ionescu
(refondator al revistei „Orion”,
producător al emisiunii Contact Astronomic – Radio Contact,
apoi astronom amator în Noua Zeelandă)

Ceva se mișcă,
a spus Hipparchus
descoperind precesia echinocțiilor.

Și totuși se mișcă,
a afirmat Galileo Gallilei
părăsind tribunalul Inchiziției.

Se mișcă,
a afirmat și Einstein.
Și i-a completat pe cei doi:
Dar ce mult contează
de unde privești mișcarea!

PĂMÂNT ȘI CER
Astro-foto-poezie de Attila Munzlinger
(vicepreședinte al Asociației Astronomice Maghiare din Transilvania)

Sunt momente când totul se leagă într-un întreg rotund:
jos Pământul, sus cerul,
iar toate acestea te înconjoară.
Coroana copacului se transformă în rădăcină
și ține pe ramurile sale stelele cerului,
lumina de Acasă strălucește
și luminează totul.



ASTRO-HAIGA
Haiku și foto de Andrei Dorian Gheorghe

Pentru astronomie
cele mai bune urări de la Sirius
regele mugurilor



FIECARE ASTRONOM ESTE POET
De Alin Țolea
(reputat astronom amator în România,
apoi astrofizician la John Hopkins University, SUA)

Suntem poeți...
Când privim cerul înstelat
simțim Universul
cântând și pulsând
în sufletele noastre...
și asta ne face
căutători de frumusețe.

ASTRO-HAIGA
Haiku și foto de Andrei Dorian Gheorghe

Pentru astronomie
cu cele mai bune urări de la Venus
regina mugurilor



Astronomii nu trebuie să se contreze reciproc,
Ci trebuie să fie permanent într-o frăție
Ca să le-arate semenilor că mai este mult în stoc:
O lume mai largă și mai bună prin astronomie!
(Andrei Dorian Gheorghe)

ASTRO-HAIGA
Haiku de Andrei Dorian Gheorghe
Foto de Valentin Grigore

Meteor de lapte
lângă cel mai mare telescop -
dăruitul GranTeCan



(Nota ADG: Telescopul de mai sus – de 10,4 m în diametru – se află în La Palma, Insulele Canare.)

*

Astropoezia și astroartele (sau mai pe scurt, cosmopoezia) din România au obținut exclusiv prin meritele SARM (fără nicio susținere politică sau oficială, așadar) două culmi inimaginabile de reprezentare internațională, motiv pentru care poate au și fost ignorate în patrie.
Ne vom referi acum mai pe scurt la ambele (dar o vom face mai pe larg în viitor).
Prima (ajutată de doctorii israelieni, născuți în România, Emmanuel Schwalb și Adrian Kahn) a fost o expediție în Țara Sfântă, în care astronomul liber Valentin Grigore și astropoetul Andrei Dorian Gheorghe au fost invitați de chief-scientist-ul Peter Jenniskens de la NASA Ames Center să participe la colosala conferință mondială super-profesionistă Leonid MultiInstrument Aircraft Campaign, dedicată revenirii în stil mare după trei decenii a celebrului curent de meteori provenit din Cometa Tempel-Tuttle (reîntoarsă și ea pe cerul nostru la începutul acelui interval de timp), organizată de NASA la Universitatea din Tel Aviv în Aprilie 2000 (mă și sperii când îmi amintesc ce savanți din toată lumea au fost acolo și au disecat Leonidele în toate felurile – era totodată și o eră în care Internetul pe scară largă era de abia la început, legăturile cu Vestul se făceau greu, iar românii nu puteau călători în Uniunea Europeana, Israel și SUA decât cu vize acordate pentru motive importante).
Noi am prezentat atunci un poster național de „astro-photo-art-poetry”, având în frunte realizările lui Valentin Grigore (observatorul individual nr.1 mondial – cumulat vizual, cu circa 800 de meteori, dintre care aproximativ 200 de bolizi – și fotografic la „furtuna de bolizi” Leonide 1998), și am produs un spectacol de astropoezie românească (pe care îl concepusem în multe nopți nedormite) ce a fost aclamat de participanți (de altfel, unele astropoezii ne-au fost incluse în proceedings-ul conferinței, luxosul volum Leonid Storm Research de la Kluwer Academic Publishers din 2000, iar eu în plus încă mai păstrez o casetă audio cu uralele auditoriului de la finalul spectacolului).
Urmează mai jos o imagine cu Valentin și cu mine în fața posterului SARM, încadrați de doi ofițeri științifici americani de la Pentagon (mai în glumă, mai în serios, sper că nu s-or fi gândit să ne păzească pentru că eram astronomi amatori între atâția profesioniști).
Apoi două extrase din miniantologia noastră de astropoezii și o astrofotografie cu bolizi din acest curent meteoric, realizată de Valentin Grigore în Noiembrie 1998, care a fost publicată în același an pe prima copertă a Jurnalului Organizației Internaționale de Meteori „WGN”, urmată de un articol în 7 pagini, dar și în mai multe spații online, inclusiv un website al NASA.



LEONIDE

Populații de Leonide
și populații de oameni înarmați cu sentimente
pentru o vânătoare a iubirii.
Fii generoasă, Rată Orară Zenitală,
dăruiește-le tot ce vor celor ce urmează
această chemare a firii.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Lacrimi de lumină
Pe obrazul Cerului,
Strigăte-n noapte
Peste Pământ.
(Valentin Grigore)



A doua participare incredibilă a SARM s-a petrecut la cel mai mare eveniment astronomic din toate timpurile, Deschiderea Anului Internațional al Astronomiei cumulată cu Simpozionul 260 („Rolul astronomiei în cultură și societate” al Uniunii Astronomice Internaționale), care a fost găzduit de sediul UNESCO din Paris în Ianuarie 2009.
Valentin Grigore și cu mine am prezentat atunci un poster național de „astro-photo-art-poetry” (pe care îl concepusem în zile întregi de discuții prin telefon - noi avem dintotdeauna obiceiul ca în astfel de ocazii să nu ne reprezentăm doar pe noi înșine, ci și pe alți români merituoși) pe timpul Deschiderii, pe care l-am îmbogățit puțin în zilele Simpozionului (este inutil, cred, să vă mai spun că posterul SARM a fost unicat acolo prin concept, printre standuri și postere ale celor mai importante entități astronomice și spațiale din lume: NASA, ESA, ESO. JAXA etc.).
După care, într-una din sesiunile paralele ale Simpozionului, am vorbit despre istoria SARM și am realizat un Astropoetry Show (tot unicat) pe versurile noastre.
(Ne-a durut însă că nimeni din echipa plătită să reprezinte România la UNESCO, care lucra în același sediu uriaș, nu s-a obosit să vină să ne vadă posterul și să discute cu noi – oare cine era conducătorul ei pe atunci? -, așa că mie unuia, care nu sunt prea deștept, nu mi-a rămas decât să cuget că acea echipă avea de rezolvat lucruri mult mai importante pentru reprezentarea patriei în lume.)
Vom arăta posterul de atunci al SARM, fotografiat de Valentin Grigore, și un moment din spectacolul nostru (în care Valentin era înveșmântat suplimentar cu fotografii cometare, iar eu arătam imgini din albumul său foto „Târgoviștea cosmică”), fotografiat de Cătălin Mosoia (pe atunci director al „Ziarului științelor”).



Este o provocare cultura în astronomie,
Pe când astronomia-n cultură... e o măreție!
(Andrei Dorian Gheorghe)



*

Fulger -
prim pas luminos, atmosferic și ceresc
spre stele
(Andrei Dorian Gheorghe)

Acest început de număr, cu lucrări de mare clasă (unele de acum un sfert de veac) ale unor autori (atât români din țară și din Diaspora, cât și etnici de alte nationalități care trăiesc în România) despre care vom mai vorbi în acest număr, este menit să vă invite la meditație pe termen mai lung, iar noi continuăm cu două exemple fotografice despre ce s-a întâmplat în trecut, tot în luna Iulie, promițându-vă că fiecare capitol care va urma (evidențiat cu câte o steluță-asterisc) va fi o mare surpriză.

FULGER CĂZUT ÎN ORAȘ -
O FĂRÂMĂ DIN PUTEREA DIVINĂ
(Iulie 1996, Târgoviște)
Foto: Valentin Grigore



Nu am deloc față sau creier de președinte,
Doar că fulgerele mă luminează la minte.
(Andrei Dorian Gheorghe)

DANS DE FULGERE
(Iulie 2025, Baia Mare)
Foto: Eduard Andrei Mociran



Prima fotografie, cu adevărat senzațională (publicată la vremea respectivă și de European Halo Project, dar și de prestigioasa antologie de artă fotografică „Quest For Tomorrow”, editată de International Library of Photography din SUA) a fost realizată de președintele fondator al SARM cu exact 30 de ani în urmă și m-a luminat cum să încep acest număr.
Cea de-a doua fotografie, superbă și ea, a fost realizată cu 29 de ani mai târziu de super-astrofotograful Maramureșului și m-a luminat și mai tare.
Vă mai putem arăta încă o lucrare selectată, din anii 2000, de astă dată cu o intervenție poetică a autorului:

FULGERE
Foto-poezie atmosferică de Dan Mitruț



Simfonie cerească?
Sau visuri de Lumină?



Astfel, putem spune că, după un prolog special, acest număr a început cu...
ARTA FULGERELOR
(din care puteți vedea mai multe în Lightning Stock Exchange de pe website-ul Cosmopoetry – SARM and Friends).
Și, tot pe linia fotografiei atmosferice, dar care se datorează luminii Soarelui (pe care, în urma unor cauze fizice, atmosfera Pământului doar o prelucrează în mod... artistic!), putem continua cu...
ARTA CURCUBEELOR
(din care puteți vedea mai multe în Rainbow for All și Rainbow Treatise, de pe același website), mai întâi cu o lucrare din 2007:

CURCUBEU PENTRU TOȚI
Astro-foto-catren de Andrei Dorian Gheorghe (versuri)
și Gabriel Ivănescu (fotografii)

Dacă nu înțelegem de ce arborii sunt verzi...



și dacă nu înțelegem de ce secundele curg...



atunci merităm să fim biciuiți de ploaie...



doar pentru a vedea curcubeul!



Să vedem și o astro-haiga din 2018 (haiku scris de Andrei Dorian Gheorghe, fotografia realizată de Valentin Grigore) – întâi traducerea textului în românește:

Arată ca un curs
mai bun ca altele -
curcubeu pacifist!



Și ne întoarcem în anii 2000, la o lucrare a unui multiplu laureat național pentru arte astronomice:

SHOW
Astro-foto-poezie de Dan Mitruț

Curcubeul prezintă spectacole
în fiecare dimineață
(între 9:00 și 11.00)
și în fiecare după-amiază
(între 14:00 și 16:00)
cu o pauză de prânz.

Vă rugăm să pășiți în liniște
ca să nu-l deranjați.

Nu vindem bilete.



Mai prezentăm în acest minicapitol o altă lucrare de echipă, tot din aceeași perioadă, dar nu sub formă de haiga, ci în succesiune - tot un haiku scris de Andrei Dorian Gheorghe și o fotografie de Valentin Grigore, acum cu Turnul Chindiei:

Curcubeul, cred uneori,
vine din
lacrimi de eroi



Încă trei imagini:
1. Curcubeu la observator, foto de Ruxandra Toma;
2. Ansamblul monumental „De-semne spre cer, pentru ploaie și curcubeu (Instalație Magico-Poetică)” de Alexandru Chira, Tăușeni (județul Cluj), foto de Dan-George Uza;
3. Culoarea și viața, foto de Ciprian Grigorescu.







Și o altă astrohaiga (din 2015), tot Andrei Dorian Gheorghe cu un haiku și Valentin Grigore cu o astrofotografie:

Steagul românesc -
împrumut ceresc prețios
chiar de la curcubeu



(Nota ADG: Toate lucrările de astrohaiga de până acum au fost publicate inițial pe website-ul organizației mondiale Astronomers Without Borders.)

Și încă n-am terminat cu fenomenele solar-atmosferice!
Iar aceasta din cauza aurorei boreale:

MAI 2024
Astro-foto-poezie de Attila Munzlinger

O dată în viață
vezi astfel!



*

Putem spune că în publicația noastră am oferit, în numerele trecute, exemple din arta mai multor entități cosmice prin ele însele (aurora boreală, eclipse de Soare și Lună, comete, curenți de meteori, stelele Vega și Sirius, Soarele și Luna, nebuloase și alte obiecte de cer profund, constelația Orion, planete, Pleiadele etc.), capturate fotografic de oameni.
Vom continua și acum pe această linie, dar în acest număr vom insista mai mult pe formele clasice de artă, create în acest caz de mișcarea astronomică românească și de apropiații ei.
Altfel spus, este un numar de colecție, dedicat unei istorii selective a artei astronomice românești (fotografie, pictură, sculptură, arhitectură, diverse combinări etc.), parte nu doar a culturii astronomice, ci și a întregii culturi naționale și universale, conform conceptului astronomie-cultură-artă-educație-societate, pe care SARM îl susține consecvent de la înființare, având, așa cum v-am spus la început, și un departament cultural-astronomic (creat în 1995, condus de mine și consiliat permanent de președintele SARM, Valentin Grigore).
Iar acest departament a promovat încă din 1996 pe plan mondial (se împlinesc, deci, trei decenii de când am început aceasta), în cadrul demersului astronomic general al SARM: astromitologia - mitologia românească a meteorului și constelațiile în viziunea poporului român -, istoria astronomiei, texte literare vechi despre corpuri cerești - nunta cosmică din „Miorița”, „Luceafărul” eminescian, Soarele, Luna și stelele -, astropoezia, astrofotografia și astroartele din România.
A făcut acestea la International Meteor Organization, apoi în jurnalul internațional de „dragonlore” The Dragon Chronicle, în jurnalul Science Fiction Poetry Association din SUA, pe website-ul Astronomers Without Borders, la evenimente organizate de Uniunea Astronomică Internațională și NASA etc., și din 2002 pe website-ul propriu în limba engleză Cosmopoetry -SARM and Friends, unde a publicat serialul Romanian Astrohumanism – 20 de episoade între 2007 și 2010, apoi un altul cu subtitlul Cosmic Romania, precum și multe lucrări de astro-turism...
Știm, există Asociația Internațională a Artiștilor Astronomi cu sediul în SUA, axată însă doar pe arte plastice (ca și cum poezia n-ar fi tot o artă), precum și Societatea Europeană de Cultură în Astronomie, focusată pe arheoastronomie, etnoastronomie, istorie și reanalizarea unor clasici culturali, ceea ce înseamnă că denumirea ei este mult prea umflată în raport cu aria de preocupări.
În plus, noi credem că latura culturală a astronomiei nu trebuie separată triumfal în entități independente și de sine stătătoare, care par născute mai degrabă dintr-un complex de inferioritate, ci trebuie să rămână să se reprezinte cu mândrie printre prezentările obișnuite ale astronomiei.
Iar SARM (fără a uita de cele de mai sus) a lărgit sfera prin susținerea creativității astro-artistice românești cu astropoezia în prim-plan – se știe că poezia este supranumită „regina artelor”, la fel cum muzica, artele plastice și dansul sunt „arte universale” -, prin care a deschis porți internaționale nebănuite pentru cultura română în astronomie, literatură și science fiction.
(Aici îmi amintesc faptul că faimosul astronom Ilan Manulis, fost președinte al Israeli Astronomical Association, mi-a spus după extraordinarul succes al spectacolului de astropoezie românească de la conferința mondială „Leonide” a NASA din Aprilie 2000 de la Tel Aviv, pe care l-am susținut cu Valentin Grigore, că de obicei oamenii încearcă introducerea astronomiei în poezie, pe când SARM introduce poezia în astronomie!)
În fapt, SARM a făcut toate acestea dezvoltând cosmopoezia (combinație de elită între astropoezie și alte forme de exprimare artistică) la un nivel neegalat și atât de înalt pe plan mondial, încât a fost boicotat tocmai în patria sa.
Cultura este definită drept totalitate de valori materiale și spirituale, iar SARM nu s-a limitat la a interpreta din cele din trecut, ci a încercat să creeze și unele noi.
Prin urmare, pe Cosmopoetry – SARM and Friends, departamentul cultural-astronomic al SARM:
-a mai coordonat superproiectul internațional Astropoetry to the International Year of Astronomy 2009 (nominalizat pentru Premiul de Excelență al Anului Internațional al Astronomiei 2009);
-a contribuit la câștigarea de către SARM a Outstanding Award la cel mai mare festival-concurs de astronomie pe o temă culturală (mai precis, dezvoltări în jurul obiectelor cerești observate pentru prima dată prin lunetă de Galileo Galilei începând cu anul 1609) din toate timpurile (88 de țări participante), Galilean Nights 2009;
-a organizat online în 2010-2012 superproiecte de cosmopoezie ce au devenit programe oficiale ale Lunii Mondiale a Astronomiei;
-a mai creat online și World Astrotipuritura Championship în 2008, pentru care personalități planetare din astronomie, literatură și science fiction au acceptat cu entuziasm să gândească și să creeze în spirit și stil românesc.
Credem că, în acest sens, nu strică să redăm o fotografie cu echipa de bază a spectacolului de cosmopoezie ce a completat „Nopțile Galileene 2009” de la Târgoviște și a ajutat poate decisiv la câștigarea Outstanding Award de către SARM în globalul „Galilean Nights” (Dan Mitruț, Ciprian Grigorescu, eu – deghizat ca prezentator în Galileo Galilei mulțumită organizatotului-șef Valentin Grigore, care a „asaltat” fără drept de opoziție teatrul municipal din oraș pentru a-mi face rost de costumație -, Adrian Sima, Valentin Grigore și Pompiliu Alexandru – lipsește însă dintre noi tocmai cel care a asigurat transpunerea acestor mari succese românești pe Internet. webmasterul Florin Alexandru Stancu, care nu a putut veni la spectacol).
Dar dezinteresul oficial și mediatic de atunci din patrie față de acest succes colosal românesc pe plan mondial mă face să meditez acum că poate doar am visat acestea, iar fotografia de mai jos este una cu un trib barbar de bărboși.

Poți învinge ușor zilele deprimante pământene
Retrăind mereu, după apus, nopțile galileene.
(Andrei Dorian Gheorghe)




Și pentru că noi nu ne uităm niciodată înaintașii. vom continua cu o poză (pe care am făcut-o cu mai bine de un deceniu în urmă) incluzând sculptura în piatră a emblemei „Melcul și Steaua” a marelui om de cultură și cleric de referință al creștinismului ortodox internațional, Antim Ivireanul, de la mănăstirea ce-i poartă numele, ridicată la începutul secolului 18 la București (vom mai încerca în acest număr să venim și cu alte exemple decât supralicitatele antice Tărtăria, Cucuteni, Parța și Sarmizegetusa, care au fost și vor fi teme obligatorii și pentru noi).

Nu un melc și-o stea, ca Antim, mi-aș pune pe casă
Ca emblemă, ci mai degrabă o nebuloasă!
(Andrei Dorian Gheoghe)



*

Să facem întâi un scurt bilanț după primele 10 numere ale publicației noastre...
Mișcarea de astropoezie și cosmopoezie a SARM activează de 30 de ani, perioadă de timp în care a obținut rezultate fabuloase la nivel internațional.
Mișcarea a dat, de asemenea, credit lumii culturale românești (pe care a tratat-o, o tratează și o va trata mereu cu toată considerația) în a-i rezerva un pol distinct în cultura română.
Din păcate, fără prea mult succes, unii de acolo, din diverse motive, provocând chiar confuzii referindu-se la prioritatea și acuratețea termenelor de astropoezie și cosmopoezie.
Aceste termene, indiscutabil, aparțin categoric mișcării din SARM.
Mai trist este că respectivele confuzii au fost lansate în țară tocmai într-o perioadă în care SARM lucra din greu, pe cont propriu și fără niciun ajutor material sau promovare oficială, pentru o reprezentare cât mai înaltă a României în lume.
Drept urmare, am decis să impunem acest pol și în limba română prin noi înșine (nu mă refer doar la SARM, ci la întreaga mișcare astronomică națională), cu autoritatea legitimă a celor ce practică în mod concret dragostea față de cerul însorit și înstelat.
Iar această publicație a devenit o tribună deschisă în acest sens, precum și o punte îndreptată atât către toți oamenii de litere și cultură de bună credință, cât și către publicul (mai mult sau mai puțin) larg.
Mai ales deoarece apreciem că societatea românească nu este eliberată total de unele traume din era comunistă și că are nevoie din plin de așa ceva.
Astfel, în primele ei 10 numere (care dacă ar fi tipărite, ar echivala fiecare în parte cu câte o carte - mai puțin poate primele două, ceva mai timide și de acomodare), precum și în suplimentele și bonusurile sale, am încercat, ca societate națională de astronomie (deschisă colaborării cu toate asociațiile de acest profil), să demonstrăm complexitatea științei cerului de la perfomanțe tehnice la realizări emoționale și să arătăm că lumea terestră este profund conectată la Cosmos, iar astronomii pot fi creatori de frumos la un nivel deosebit și superior.
Și am încercat permanent să vă introducem în minunile astronomiei prin astropoezie și astrofotografie.
Am mai încercat să facem de referință primele 10 numere nu doar prin etalarea principiilor de bază ale acestei mișcări deschise, a numeroase mostre de frumusețe produse de iubitori ai cerului și a multor informații cultural-istorico-astronomice pe care nu le puteți afla puse cap la cap din altă parte, ci și prin prezentarea mișcării astronomice naționale prin tururi cosmopoetice, care vor fi îmbogățite și perfecționate pe viitor.
Nu ne vom opri aici, numerele 11 și 12 vor completa această linie „iconică”, iar după ce vom celebra primul tur sau cea dintâi mișcare completă de revoluție - de 12 luni - cu Pământul în jurul Soarelui al publicației noastre lunare, vom respira adânc... și vom începe mult mai linistiți un al doilea astfel de tur.
Pentru că noi nu ne limităm la a străbate lungimea și lățimea Pământului cu problemele inerente, ci avem în vizor și înălțimea, adică însuși cerul care ne înconjoară și ne găzduiește.

Frumusețea cerului, de astronomi prelucrată,
Este mult mai mult decât o peșteră fermecată.
(Andrei Dorian Gheorghe)

CAVE NEBULA ÎN CEPHEUS
Astrofotografie de Cătălin Liță



*

Se lasă cu-altfel de dor
Într-un mod fermecător
Când deschizi o poartă
Către astroartă.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Înainte de a avansa în conținutul propriu-zis al acestui capitol, voi reda trei meditații astropoetice pe care le-am publicat pe 11 Martie 2026 într-o lucrare apărută pe al doilea website (cronologic) al organizației mondiale Astronomers Without Borders (al cărei contor extern pentru vizualizări nu era funcțional), cu mențiunea că acum îi voi adăuga și o fotografie.

MEDITAȚII ÎN SISTEMUL SOLAR
De Andrei Dorian Gheorghe

-ASTRO-TURIȘTI NATIVI

Dacă ar fi o agenție de turism,
Soarele ar trebui să fie fericit
că are miliarde de oameni
drept clienți
care se plimbă în jurul lui
cu vehiculul Pământ.

-SATELIȚI

Cu atâția sateliți artificiali,
iubitorii cerului
ar trebui să-și schimbe în curând
salutul lor tradițional clasificat
din „cer senin”
în... „cer curat”.

-SISTEME

Nu-mi place să fiu
confuz, furios sau speriat,
în special de neglijența, ignoranța
sau trufia unor oameni.
De aceea când cineva îmi spune:
„Ai grijă de sistemul tău nervos”,
îi răspund foarte clar:
„Ai grijă de sistemul tău solar.”



Reacția editoarei americane Andee Sherwood a fost:
„Salut, Andrei.
Mulțumesc pentru <Meditații în Sistemul Solar>.
Toate trei au fost o <great pleasure” în a fi citite și fiecare a avut atingerea ta specială în a face cititorii să gândească despre lumea în care noi existăm.
Mi-a plăcut în special a treia compoziție, <Sistems>, și mesajul pe care l-ai lăsat despre a avea grijă de sistemul nostru solar.
<Well done!>”

Și cum Pământul se află în Sistemul Solar, iată cât de artistic se vede el din Cosmos (fotografiile reprezentând imagini cu planșe cu aspecte de pe planeta noastră luate din spațiu de sateliți artificiali le-am făcut la o expoziție organizată de Centrul Cultural Italian și oferită de Agenția Spațială Europenă (ESA) în Decembrie 2023):

Dacă-l privești dintr-un satelit,
Pământul e mai pipernicit,
Dar nu poți să fii deloc trist,
Pământu-i și un mare artist!
(Andrei Dorian Gheorghe)

ARTA PĂMÂNTULUI













Arta Pământului m-a făcut să-mi amintesc de marii astroartiști de acum 25-30 de ani din mișcarea de cosmopoezie a SARM...

Dincolo de faptele oamenilor
Există bucuria stelelor.
Pământul nu poate fi mânios,
Astro-artiștii-l țin mereu frumos!
(Andrei Dorian Gheorghe)

Am ales, pentru început, șase exemple din
ASTROARTA OAMENILOR
cu fantezii astrale din finalul anilor 1990 realizate de:
1. Dănuț Ionescu (mare popularizator de astronomie în anii 1990 și pionier al astro-foto-colajului, care a creat sigla SARM);
2. Toma Hirth (singurul pictor pe teme cosmice de la principala uniune de creație artistică, după cum ne-a spus-o chiar el);
3. Călin Niculae (pionierul astroartei digitale în România);
4. Valentin Grigore (astro-foto-origami din imagini făcute de el însuși);
5. Dan Mitruț (campionul astrograficii românești în anii 1990);
6. Cristina Țintă-Vass (pe atunci folosea pseudonimul Tina Visarian, campioana astrograficii românești în anii 2000).













Dar să vedem și mostre de dată recentă din...

Ar fi grozav, bunăoară,
Când ne plimbăm pe afară,
Să avem și șansa rară
De-a vedea arta solară.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Și cine o poate reprezenta mai bine decât multiplul premiat internațional în acest domneniu?

ARTA SOARELUI
Poem astrofotografic de Gabriel Corban













Cred că mai trebuie adăugat ceva aici (de președintele SARM, un laureat național pentru astrofotografie și președintele de până în primăvara lui 2026 al Astroclubului București)...

ACELAȘI SOARE
1. Foto de Valentin Grigore;
2. Foto de Maximilian Teodorescu (tranzitul Stației Spațiale Internaționale
peste discul Soarelui).
3. Foto de Cristian-Mircea Stancu







Multe povești s-au spus odată
Cu Luna, pe față și pe dos.
Dar de-ar fi viu colorată,
Basmul ei ar fi și mai frumos.

Să vedem ce ne arată în acest sens un mare artist astrofotograf (am selectat imaginile lui, la fel ca majoritatea dintre cele de mai sus, din superproiectele internaționale de pe Cosmopoetry – SARM and Friends), participant de multe ori la emisiunea „Noi și Cerul” a SARM de la Columna TV, inaugurată în 2008.

ARTA LUNII COLORATE
(și craterele Plato și Copernicus)
Poem astrofotografic de Maximilian Teodorescu







Prelungind ultima temă, republic aici o astropoezie apărută inițial în numărul de iarnă pe 1998 al revistei „Noi și Cerul” a SARM, în care am încercat să cuprind cultura Lunii conectată la întreg Sistemul Solar:

LUNĂ, PLANETE, METEORI
(Astroelegie)
De Andrei Dorian Gheorghe

1

Când eram copil.
mă întrebam adeseori
cum zboară meteorii
dincolo de brâul asteroizilor.
Sunt ei copleșiți
de măreția lui Jupiter?
Sunt ei încurcați
de inelele lui Saturn?
Sunt ei împiedicați
de strania rotație a lui Uranus?
Sunt ei risipiți
de vânturile lui Neptun?
Dar Pluto?
Poate el să atragă
meteoroizii pierduți
pentru a-și împodobi
fragila plimbare cosmică?

2

De partea noastră
a centurii cu asteroizi
am fost sigur că meteorii sunt
uluiți de canalele lui Marte,
răniți de praful lui Venus
și sufocați de ardoarea lui Mercur.

3

Acum mă aflu pe Lună,
escaladându-i munții,
vizitându-i polii
și cercetându-i partea întunecată.
Gândurile mele înoată
în mările sale aride și largi,
râzând în Mare Humorum,
înghețând în Mare Frigoris,
îmbătându-se în Mare Nectaris
și înecându-se în Oceanus Procelarum.

4

Sufletul meu meditează
la eroismul astronomic
în fascinantele cratere
Copernicus, Tycho și Kepler,
se rătăcește în gigantul crater Baily
și visează o dragoste dulce
adormind în vrăjitul crater Endymion.

5

Unde ești tu acum, Selene?
Unde ți-ai pierdut
diadema de aur
și carul de argint?
Unde ți-au fugit
calul, taurul, catârul,
și berbecul
ce se acordau
cu fazele tale?
Numai fratele tău Helios
nu te-a uitat,
dăndu-ți lumină, căldură
și speranță!

6

Dar... aici și acum.
atmosfera este absentă,
iar meteoriții au
o cădere salbatică.
Numai Pământul se vede ca o
promisiune albastră.

Și pentru că trăim în Sistemul Solar, să vedem și alte trei imagini frumoase oferite de SARM, din...

ARTA HALOURILOR
1. Halou solar, foto de Mihai Curtașu
2. Halou lunar, foto de Sorin Hotea
3. Gloria și stele prin ceață, foto de Valentin Grigore







Și de asemenea, pentru că omenirea (mai precis, americanii) și-a dorit două misiuni-program unicat (a doua fiind în derulare pentru mai mulți ani) în ce privește satelitul nostru natural, poate că astropoezia despre Lună de mai sus merită un post-scriptum mai de ultimă oră (cu o fotografie pe care am făcut-o chiar pe 1 Aprile 2026, data lansării rachetei din Misiunea Artemis II):

Apollo și Artemis, mai ceva ca-n povești,
Au luminat Luna cu vizite omenești.
(Andrei Dorian Gheorghe)



*

În astrologia clasică, luna Iulie aparține de Zodia Racului (21 Iunie – 22 Iulie) pentru două treimi din timp.
Dar în astronomie, unde se ține cont de evoluția datorată mișcării de precesie a axei de rotație a Pământului, Soarele trece aparent prin constelația Cancer (adică a racului pus de zeița Hera să-l înțepe pe Hercule) în 20 Iulie – 10 August.
Iată un catren cu cele mai strălucitoare stele din această zonă a cerului:

CONSTELAȚIA RACUL (CANCER)
De Andrei Dorian Gheorghe

Știu, Asellus Australis
Nu-i deloc un paradis,
Dar Altarf e foarte mare,
Nici nu-l observă pe Soare.

Mai departe, un anunț important...

Înainta trist Ulise
Căci avea prea multe vise
Și tot căutând Itaca
S-a dus pe steaua Mintaka.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Vă informăm că, totodată, a apărut și Suplimentul 7 al publicației noastre (din care am citat poezioara de mai sus), conținând „Capitolul VII: Catrene avangardiste astronautice și science fiction & fantasy” din lucrarea „Astrocatrene avangardiste distractive” de Andrei Dorian Gheorghe.
Voi mai exemplifica, cu multă simpatie pentru „dulcele grai moldovenesc”, și o altă astfel de lucrare scurtă:

Pe Saturn, un moldovean
L-a-ntrebat pe Sandokan
De știe „pi undi vini”
Diviziunea Cassini.
(Andrei Dorian Gheorghe)

*

Urmează un material cu un spațiu aparte pentru iubitorii cerului, unde s-au desfășurat zeci de tabere de astronomie începând din 2012...

LA RUNCU STONE,
CETATEA DE ASTRONOMIE A SARM
Astro-foto-poezie de Valentin Grigore

E atât de frumos când cerul este pictat de nori!
Iar Soarele cu coroană a apărut odată
chiar după ce am ținut cursul despre
fenomene optice atmosferice!









*

Pe scena Festivalul de Cosmopoezie de la manifestarea națională „Perseide 1997” a SARM a avut loc la Casa Tineretului din Târgoviște, într-o după-amiază apăsată de o ploaie torențială, un dialog cu cele mai bune poezii astro-fantasy scrise vreodată în România (calitatea mea de membru pe viață de două decenii al Science Fiction & Fantasy Poetry Association din SUA îmi permite să fac astfel de aprecieri):

MORGANA SPAȚIALĂ
De Andrei Dorian Gheorghe

Aruncasem undița
foamei de gânduri
în crepusculul
somptuos și halucinant
al planetei Rhyonda
spre a pescui exaltare de vise.

Nici alertarea
flăcărilor vorbitoare
din Petax,
nici tumultul
asteroizilor gânditori
din Sozaya
nu-mi tatuaseră spiritul
atât de apăsat
precum această unică încercare.

În vâltoarea de iluzii creată
ți-am acceptat candid
apariția înceată și nedefinită,
autoînșelându-mă deliberat
ca un copil beteag
ce trăiește viziunea
unei alergări absolvitoare.

Ochii tăi,
aștri în miniatură,
trimiteau ardente unde
ce mă încercuiau imprecis,
părul tău
scăpăra magice nuanțe
și supreme sunete siderale,
iar îmbrăcăminte
ți-era o ceață multicoloră.
Hipnoză?

Ți-am acceptat împietrit
atingerea ireală,
lacrimă a timpului,
mistificare a subconștientului,
exacerbat criteriu al neliniștii.

PRĂBUȘIREA STELEI DUBLE
De Dan Mitruț

Minutul 3x10^6:
„Stimate Profesor,
daca iți găsești 1 m/s răgaz,
citește-mi gândul din Alcor.
Sunt fericit c-am calculat
râsul psiho-colaptic
din acel punct inofensiv -
un bastard al Împăratului din Lyra.”
(Scuze -
un mic seism galactic.
Sunt nevoit să întrerup.)

Minutul 2x10^6:
„Cum spuneam,
după puțină furtună,
tocmai se apleacă lent
pe steaua noastră
cu jongleria aceea grotescă
de șase nove dresate
o amenințare.”
(Un răgaz -
măscăriciul aruncă spre noi
cu jucăriile lui bolnave.)

Minutul 1x10^6:
„Trimite-mi urgent un răspuns
la ultimul mister-efemer.
Agresorul a început să prade
din spațiul fierbinte
al sufletelor noastre.
Îl credeam neputincios -
eroare.”
(Stop. Ard secundele.
Trebuie să restabilim
cosmologia sistemului.)

Minutul 0x10^6:
„Nu mai înțeleg.
Cântă asurzitor
teroristul stelar.
Fisuri în atomi, erupții, exil.
Suntem pribegi, Profesore.
Din Alcor… a rămas…
o gânganie fotonică.
Profesore,
semnul timpului s-a schimbat.
Memoria Universului
ne refuză și…”

Profesorul ascultă atent.
Vântul stelar rătăci
ecoul-suspin.
Cu gândul intonă
o rugăciune străveche
celor pierduți și
șterse de pe hartă
amintirea.

Menționez că prima a fost scrisă în 1983, a dat în 1993 titlul primului volum din trilogia astronautului Sazartinus, a fost republicată în engleză în Jurnalul Science Fiction Poetry Association din SUA, Star*Line (numărul 25:3 din Mai-Iunie 2022) și a fost considerată „striking” (într-un mesaj personal) de cel mai mare istoric al poeziei speculative mondiale, anglo-americanul Steve Sneyd.
Iar despre a doua (scrisă chiar de al doilea vicepreședinte din istoria SARM)... n-am cuvinte să-mi exprim admirația!!!

*

Un intermezzo cu președintele Astroclubului Bucuresti...

LION NEBULA ÎN CEPHEUS
Astro-foto-emoție de Răzvan Orbu

Vă las să admirați Nebuloasa Leu.
Este o zonă bogată în hidrogen ionizat,
aflată la aproximativ 10.000 ani lumină de noi.
Eu am rămas uimit de frumusețea ei!



*

După dialogul astropoetic „live” cu Dan Mitruț am trecut la dialoguri internaționale prin scrisori clasice și îmi aduc aminte că, în acest sens, am avut parte de un veritabil prolog inter-emisferic pe care l-am publicat în Romanian Contemporary Astropoetry and Guests 2001 (o antologie-supliment tipărită a SARM în limba engleză).
Este vorba despre grupajul „Intercontinental Dialogues through Astro-Haikus”, pe care l-am realizat (prin corespondență clasică poștală - mă întreb azi cum de am avut atâta energie pentru astfel de „manevre” îndepărtate, parcă a fost vorba despre un alt om) cu o australiancă de reputație planetară în domeniu, Sue Mill, membră a World Haiku Society (care mi-a trimis mai degrabă haibun-uri).
Schimbul de mesaje a decurs în felul următor (tradus selectiv în românește și fără a respecta numărul de silabe dintr-un haiku clasic - de pildă, nu prea ai ce să faci când în engleză este Miss Spring, adică două silabe, iar în română Domnișoara Primăvară, adică opt silabe):

Andrei Dorian Gheorghe (România, 17 Aprilie 2001, Către Australian Haiku Society):

Nor Magelanic -
ce provocare să fii o stea
dincolo de visul tău!

Sue Mill (Australia, 10 Mai 2001, Către Andrei Dorian Gheorghe):

Pe 16 Iulie 2000 a fost o Lună roșie (eclipsă lunară) vizibilă din Australia, această țară fiind una dintre puținele din care s-a putut observa întregul fenomen.
A fost una din cele mai lungi și impresionante eclipse de Lună din ultima sută de ani.
(Nota ADG.: Au urmat câteva explicații astronomice elementare.)

deodată
stelele-s mai strălucitoare
eclipsă lunară

luna roșie
mănușile mele caută
binoclul

eclipsă lunară
umbra înceată
a rotitorului pământ

eclipsă lunară
un ciclu al lunii pline
de patru ore

luna roșie
văzând mări și cratere
într-o lumină nouă

Andrei Dorian Gheorghe (România, 22 Mai 2001, Către Sue Mill):

haiku-uri înlocuind mingi -
tu și eu jucăm tenis
atingând Cosmosul

Sue Mill (Australia, 1 Iunie 2001, Către Andrei Dorian Gheorghe):

Iarna, partea mea de Australie (Brisbane) este de obicei uscată și caldă.
Temperatura acum este între 12 grade noaptea și 22 de grade ziua.
Oficial, iarna începe pe 1 Iunie și durează până pe 31 August.

soare de iarnă -
cântecul cocoșului înmoaie pâinea uscată
din castronul câinelui

Andrei Dorian Gheorghe (România, 6 Iunie 2001, Către Sue Mill - sub titlul „În România e aproape vară”, i-am trimis un haiku întârziat de Aprilie):

retragere măreață -
Domnișoara Primăvară braț la braț
cu bodyguardul ei ceresc Orion

Apoi am realizat un alt dialog astropoetic internațional chiar cu faimosul Gerald England, laureat britanic pentru servicii aduse poeziei, premiat internațional și director al trustului de publicații tipărite și online New Hope International (specializat în recenzii de poezie de elită din toată lumea).
Acesta a fost publicat în Romanian Contemporary Astropoetry and Guests 2002 și a reprezentat un dialog în astro-haiku, pe care îl redau mai jos în românește (tradus mot-a-mot, fără de respect față de numărul original de silabe):

HAIKU
De Gerald England

Dimineață de Decembrie;
deși tremurăm de frig
Soarele slab orbește

RE: HAIKU
De Andrei Dorian Gheorghe

Dimineață de Decembrie;
stele reci, Pământ mic, zăpadă, noi și
complicitatea Mântuitorului

După care, am realizat și publicat în 2003 primul dialog astropoetic internațional online,
în deschiderea subdomeniului „SARM Golden Astropoetic Gallery” din revista americană online Astropoetica.com, ca un fel de recomandare literară venită din nou de la cel mai înalt nivel al poeziei mondiale.
Este vorba despre un dialog cu americanul Larry Jaffe, poet laureat internațional și organizator al proiectelor globale online Dialogue Among Civilizations Through Poetry Readings 2001-2004 (practic, cel mai mare proiect de poezie din toate timpurile de până atunci, în care SARM a clasat cantitativ România în 2002 și 2003 pe locul 2 pe națiuni după SUA, fiind totodată și cel mai productiv grup național din lume) și Poets for Human Rights (în care de asemenea am avut o participare consistentă), dar și un mare risipitor de poezie, întrucât n-a asigurat longevitate pentru programele sale electronice.
El a colaborat cu SARM în astropoezie și a comis ceva și pentru poezia astronautică, organizând în 2003 pe Southern California Poetix un tribut poetic (unde SARM a publicat cea mai amplă contribuție) pentru echipajul martir de pe naveta spațială Columbia.
Dialogul nostru astropoetic a fost însoțit de o incitantă piesă de artă grafică de Tina Visarian - o corabie clasică avansând printre planete până la Soare - și a avut ca temă un fenomen astronomic ce are loc aproximativ la doi ani și două luni.
Eu am produs în el două astrohaiku-uri, care la traducerea în română și-au pierdut, firesc, numărul original de silabe.

27 AUGUST 2003 - MAREA OPOZIȚIE A LUI MARTE

privește: față în față
o planetă roșie și o planetă albastră -
schimb de glorie
(Andrei Dorian Gheorghe)

Ai văzut planeta Marte?
N-a fost nicicând mai aproape -
mi se spune.
Aproape îndeajuns ca să fie
văzută cu ochiul liber.
Chiar si marțienii
ne fac semne cu mâna…
(Larry Jaffe)

globula roșie Marte -
transfuzie de sânge ceresc
pentru suflete omenești
(Andrei Dorian Gheorghe)

Și pentru că Larry Jaffe ne-a părăsit în Aprilie 2026 (o veste trăznet pentru mine, mai ales că nu avusesem timp să-i răspund la ultimele mesaje), n-am putut, pentru început, decât să-i dedic două versuri:

Ai fost mare poet, dar totul se suspendă.
Larry, de-acum înainte ești o legendă!
(Andrei Dorian Gheorghe)

*

Un alt intermezzo, acum cu un mare astrofotograf „sarmist” din Târgoviște...

CYGNUS WALL
(August 2025)
Astro-foto-emoție de Cătălin Liță

Este prima dată când fotografiez această regiune spectaculoasă de formare stelară aflată în partea sudică a Nebuloasei America de Nord (NGC 7000), descoperită în 1786 de William Herschel.
Situată la circa 2000 ani-lumină distanță, această structură are aproximativ 20 de ani-lumină lungime și impresionează prin contururile dramatice sculptate de radiația stelelor tinere asupra norilor de gaz și praf.
Cygnus Wall este una dintre cele mai active zone de naștere a stelelor din constelația Lebăda, adăpostind inclusiv jeturi Herbig–Haro descoperite în 2011.
Astfel, ea reprezintă un adevărat „laborator cosmic”, unde materia interstelară dă naștere unor noi generații de sori, planete și poate viitoare civilizații.



*

Dacă Galileo Galilei a realizat prima revoluție observațională majoră în astronomie, privind cerul cu o lunetă în 1609, peste 380 de ani Telescopul Spațial Hubble a realizat-o pe cea de-a doua, obținând imagini ale Universului din afara atmosferei terestre.
Dar la sfârșitul lui 2003, după accidentul navetei Columbia, NASA a anulat misiunea de întreținere ce fusese programată și a hotărât că acest telescop unic trebuie scos din uz.
Atunci a intervenit opinia publică, condusă magistral de brazilianul Fernando Ribeiro, astronom și profesor la Universitatea din Brasilia, care a spus într-un interviu pentru BBC:

„Mi-am imaginat că ar fi o idee bună crearea unui website unde oamenii să-și exprime sentimentele și ideile despre întreaga poveste.
Rolul meu ar fi să pun împreună cât de multe referințe pot despre lupta de a salva telescopul. (…)
Să lăsăm votanții să spună:
Nu vrem să mergem pe Lună!
Vrem să mergem spre infinit și mai departe!”
(Fernando Ribeiro)

A urmat o campanie internațională impresionantă în 2004, în care iubitori ai cerului din întreaga lume s-au întrecut în „mesaje ale zilei” de o spiritualitate entuziasmantă. Urmarea?
NASA a luat măsuri ca „Hubble” să funcționeze în continuare…
Cât despre România, Societatea Astronomică Română de Meteori a realizat (o altă inițiativă de-a mea, ca lider al departamentuui cultural-astronomic), prin cei mai dedicați doi astropoeți ai săi la timpul respectiv, un demers ce avea să figureze drept unicat în acea campanie online „Save the Hubble” și anume „Mesajul Astropoetic al Zilei”. Acesta a fost compus din două astropoezii și publicat (în limba engleză, firește) pe 2 Februarie 2004 (și republicat, tot în engleză, în 2007 drept „Astropoems for the Hubble” pe Cosmopoetry - SARM and Friends, dar aceasta nu a atras nici până azi atenția lumii culturale naționale) pe care îl redau mai jos tradus în românește.

VISUL TELESCOPULUI HUBBLE
De Dan Mitruț

Singur pe orbită, refuză
ultimele obsesii spațiale.
Împins de o putere nouă,
un gând se coagulează viu
pe monitoare:
sistem solar
de suflet și floare!

TELESCOPUL HUBBLE AL VISULUI NOSTRU
De Andrei Dorian Gheorghe

Dragă prietene spațial,
nimeni nu a întrebat
obiectele de cer profund
cât de mult le place
să fie remarcate de tine,
așa că,
dragule corespondent cosmic
dezvăluind pentru noi, mai pe larg,
celestul carnaval:
rămâi viu și etern
în infinitul val!

Astfel, se poate spune că SARM și astropoezia sa au contribuit întrucâtva și la salvarea, cel puțin până acum, a Telescopului Spatial Hubble!

*

„Cu răbdare și cu vrere
Faci din aguridă miere.”
C-un telescop, cu plăcere
Faci din stele super-sfere.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Să trecem mai pe larg la
ARTA OBIECTELOR DE CER PROFUND,
unde se poate spune că întâiul român (plecat din țară în 1940, apoi fruntaș în Societatea Astronomică Franceză și cuceritor de multe premii internaționale în SUA, Marea Britanie și Franța pentru excelentele sale astrofotografii alb-negru) care a realizat imagini cu obiecte de cer profund a fost Ion Drăgescu, devenit prin forța împrejurărilor Jean Dragesco (unele din astrofotgrafiile sale decorează astăzi holul Institutului Astronomic al Academiei Române).
Iată un exemplu din anii 1980:

NEBULOASA ORION
De Jean Dragesco



În România propriu-zisă, primul expert în „deep sky” a fost Deak Zoltan (a fost și președinte al Astroclubului București și, nu pentru multă vreme, membru în conducerea SARM), de la care avem o astrofotografie din 1998:

ROIUL DUBLU DIN PERSEU
De Deak Zoltan



În prima parte a anilor 2000, reputatul astronom româno-american Alin Țolea l-a semnalat pe cel mai bun astrofotograf român de „deep sky” al momentului, Adrian Orădean zis „Kuky”, stabilit în SUA (și pasionat de super-formația britanică de muzică progresivă Van der Graaf Generator), care câștigase la această secțiune concursul de astrofotografie al statului New Jersey.
Iată un exemplu din lucrările lui:

HERBIG-HARO 555 ÎN NEBULOASA PELICAN DIN CYGNUS
De Adrian Orădean „Kuky”



Menționând că am găsit aceste astrofotografii în website-ul „minune” Cosmopoetry - SARM and Friends și promițând că vom reveni chiar în acest număr asupra pionierilor români în fotografia „deep sky” din anii 2000, sărim la zilele noastre, prezentându-vă un aranjament special.

OBIECTE DE CER PROFUND
De Andrei Dorian Gheorghe

Ceru-i prins în constelații
incluzând mândre-aplicații:
galaxii nenumărate,
roiuri stelare ciudate,
nebuloase fastuoase
(cele mai spectaculoase!)…
Cu telescoape fidele
distanțele nu sunt grele
căci noi suntem praf de stele,
mereu aproape de ele!

DEEP SKY OBJECTS
(1. M101 sau Pinwheel Galaxy, Iulie 2025);
2. M45 sau Pleiadele, Octombrie 2025;
3. Simes 147 sau Spaghetti Nebula, Ianuarrie 2026)
Poem astrofotografic de Eduard Andrei Mociran







*

Mai sus am specificat într-un fel că obiectele de cer profund se află aparent bidimensional în constelații, delimiătri cerești imaginate de oameni în diferite feluri în istorie, până când Uniunea Astronomica Internațională, studiind cultura lumii, a desemnat 88 ca fiind oficiale din 1928.
Așa că vom trece la...
ARTA CONSTELAȚIILOR,
pentru care am ales doaă texte din superproiectul internațional Favourite Constellations din 2008 de pe același website Cosmopoetry al SARM, precum și câteva imagini din aceeași perioadă.
(Din păcate, nu am găsit versiunile românești ale textelor, așa că le voi... retraduce în limba română – eventualele diferențe nu pot fi decât minore.)
Primul este, de fapt, o cosmopoezie...

LA POARTA UNUI
Astro-foto-poezie de Dan Mitruț



Nu mi-a mai rămas nici o umbră.
Cuiburile spațiului m-au trădat.
Voi adormi la poarta unui foton,
exilat din cauza iubirii pentru o înflorire.
Mă gândisem că,
prin visurile lor de lumină,
oamenii nu pot răni constelațiile.



Al doilea este o altă formă de exprimare cosmopoetică, teatrul trebuind și el să fie prezent în acest număr...

CONSTELAȚII NEOFICIALE
Dramă astropoetică de Andrei Dorian Gheorghe

Astropoetul:
Constelațiile sunt grupuri de stele,
aranjate convențional, logic și fantastic.
Dar ce facem când un grup de stele
sau un grup de constelații
cu personalitate
se simte atât de liber,
încât atacă hotărât convențiile?

Triunghiul de Vară
(Vega, Deneb, Altair):
Merit un premiu cosmic
pentru că implic trei constelații
(Lyra, Cygnus și Aquila)
și trăiesc prin muzică și zbor.

Polonicul de Toamnă
(Perseu, Andromeda, Pegas):
Merit un premiu cosmic
pentru că sunt cel mai mare polonic din ceruri,
mai mare decât Marele Polonic (Ursa Mare),
Micul Polonic (Ursa Mică)
și Polonicul Laptelui (câteva biete stele în Săgetător).
În mine, trei constelații
fierb de eleganță.

Triunghiul de Iarnă
(Sirius, Procyon și Betelgeuse):
Merit un premiu cosmic
fiindcă semnific,
mulțumită constelațiilor mele
(Câinele Mare, Câinele Mic și Orion)
o vânătoare perfectă de vise.

Hexagonul de Iarnă
(Rigel, Aldebaran, Capella, Pollux/Castor, Procyon și Sirius):
Merit un premiu cosmic
pentru paradoxul meu:
implic șapte stele uriașe vizual
în doar șase constelații
(Orion, Taurul, Vizitiul, Gemenii, Câinele Mic și Câinele Mare)
și sunt atât de amplu,
încât niciun explorator spațial nu mă poate evita.

Norii lui Magellan (Mare și Mic):
Merităm un premiu cosmic
pentru originalitatea noastră.
Lasă Dorado și Tucana,
gazdele noastre constelații,
și gândește-te la noi.
Suntem singurele galaxii pitice
care pot fi privite ca o
constelație noroasă, albă și pacifistă.

Pleiadele:
Merităm un premiu cosmic
pentru frumusețea noastră.
Deși atât de micuțe,
suntem un roi de stele visat de oameni
ca și cum am fi cea mai iubită constelație.

Corabia Argonaților
(Carena, Vela și Pupa):
Merit un premiu comic
fiindcă includ trei constelații,
așa că sunt o super-constelație,
iar cu steaua Canopus ca pilot
sunt cea mai impresionantă corabie din Univers.

Astropoetul:
Înălțimile Voastre,
am o propunere foarte bună, cu siguranță:
din când în când, constelațiile oficiale
să-și ia câte-o vacanță!

CONSTELAȚII DE IARNĂ
Astro-foto-compoziție de Alex Conu



Recent (în 2026), echipa Planetariului Baia Mare a realizat o spendidă imagine (pe care o vom reda mai jos) cu ajutorul AI, sinteză a legendei românești a cerului (în care este prezentată nașterea constelațiilor ca o încleștare cosmică între reprezentanții binelui și cei ai răului – ar trebui, cred, ca legenda aceasta să figureze în manualele școlare, dar mai bine mă abțin acum), culeasă din judetul Buzău și publicată în cartea din 1907 „Credințele țăranului român despre cer și stele” de profesorul matematician și fondatorul astromitologiei românești, Ion Otescu.
(De altfel, acest planetariu și-a asumat încă dinainte de pandemie, inițial prin regretatul Mircea Lițe, apoi prin întreaga echipă, promovarea constelațiior tradiționale românești la nivel național printr-un proiect generos și complex.)
Aceasta mi-a amintit că în Septembrie 1997 am publicat în numărul 11 din Jurnalul Internațional de „Dragonlore”, „The Dragon Chronicle” (care apărea la Londra), împreună cu vicepreședintele International Meteor Organzation, britanicul Alastair McBeath, articolul „The Great Romanian Sky Dragon” (republicat apoi online în 2007 pe Cosmopoetry – SARM and Friends în Romanian Astrohumanism III), care a avut în prim plan aceeași legendă, comentată la nivelul sfârșitului de mileniu.
Am încheiat acel articol cu o astropoezie, în fapt o altfel de sinteză a „Legendei cerului”.
Iată cele două „sinteze” (a mea și a Plametariului Baia Mare):

MITUL COSMIC ROMÂNESC
De Andrei Dorian Gheorghe

Două armate în cer
și Omul învingând
Necuratul.

Două armate în cer
și Ciobanl învingând
Balaurul.

Două armate în cer
și Calea Lactee învingând
Întunericul.



Aici aș mai aminti și că prin capitolul The 88 Constellations, apărut în 2003 pe subdomeniul SARM Astropoetic Gallery al publicației americane online Astropoetica.com, SARM a devenit primul grup național din istorie care a publicat cel puțin o astropoezie despre fiecare constelație oficială.
(Desigur, am refuzat plata oferită de onorabila editoare Emily Gaskin căci am făcut-o, strict, pentru prestigiul României!)

*

O, luminător al noptilor!
Ai stat vreo clipă nemișcat?
Nici măcar
când ai fost eclipsat!
(Adrian Negoescu)

Sub această scurtă astropoezie, recitată la Festivalul de Cosmopoezie al SARM de la „Perseide1997” de un foarte activ iubitor târgoviștean al cerului care, pentru scurtă vreme, i-a fost asistent personal lui Valentin Grigore, trecem la două astro-haiga mai vechi despre eclipse de Lună, publicate la vremea lor pe website-ul AWB.
Prima (haiku scris mine pe fotografie de Valentin Grigore) se referă la o eclipsă totală de Lună din Iunie 2011 (văzută de la Târgoviște), iar a doua (haiku-ul și fotografia, cu fenomenul peste Parcul Harăstrău și Sky Tower, prins dintr-un bloc înalt, îmi aparțin) la cea penumbrală din Noiembrie 2012.
Dar mai întâi, textele în românește:

nouă eclipsă lunară
Luna și umbra Terrei
meci spectaculos



nu Turnul Cerului ci
Pământul umbrind Luna subtil -
eclipsă penumbrală



ARTA LUNII
fiind foarte atractivă de altfel (repet, am intrat în era misiunilor Artemis!), va fi prelungită puțin în continuare de ași în astrofotografie cu viziuni pe măsură, cu sau fără eclipse...

ECLIPSĂ PENUMBRALĂ DE LUNĂ
(5 Mai 2023)
Astro-foto-emoție de Nelu Rugan

Luna plină la orizont,
cu puțină penumbră
aruncată de Pământ...



ECLIPSĂ DE LUNĂ PRINSĂ ÎN COMPUTERUL MEU
Astro-foto-compoziție de Octavian Stănescu



După eclipsă, satelitul nostru natural revine la normal, după cum ne-a spus mai demult redactorul-șef al fostei reviste naționale „Noi și Cerul” (1996-2000) a SARM...

Mai, băieți, Luna
o găsesc irezistibil
de galbenă!
(Gelu Claudiu Radu)

FAȚETE LUNARE
Astrofotografie de George Tănase



SPRE ORIZONTUL VESTIC
(4 Martie 2026)
Astro-foto-emoție de Ciprian Vîntdevară

Atunci când
te trezești dimineața
cu Luna pe casă...



Și nu în ultimul rând, trecem și la...

PEISAJ
Astroartwork de Călin Niculae



Și dacă tot suntem aici, iată cum a debutat un alt mare talent al mișcării noastre în rubrica Festivalul de Cosmopoezie nr. 2 pe 2006 din lista națională de astronomie SARM(news), pe vremea când studia medicina:

AM SPERAT
De Irina Cristescu

Am sperat că-n cer eu pot crede,
Că stele s-au oferit confidente...
Dar am crezut în van,
Soarele n-a apărut să disting stele-n ocean.

Doar Luna luminează galeș,
Dar lumina-i vibrație de poet trist,
E-o himeră de supernovă -
Sau poate o gaură neagră cu santinelă.

*

Zeul mărilor, Poseidon,
M-a întrebat la telefon
Despre planeta Neptun
Cam care element
I-ar putea fi mai bun:
Un Triton sau un trident?
(Andrei Dorian Gheorghe)

Am văzut mai sus cam cum putem privi satelitul natural al Pământului (desigur, membrii echipajului misiunii Artemis II au observat-o altfel, navigând în jurul lui), dar mă întreb cum s-ar uita locuitorii ipotetici ai planetei Neptun (care s-a dovedit că nu prea au cum să existe) la satelitul cel mai mare al acestei planete.
De la observatorul particular din Pîrjol (județul Bacău) avem următoarea imagine cu ceva ce nu se poate vedea cu ochiul liber:

PLANETA NEPTUN ȘI SATELITUL TRITON
Astrofotografie de Radu M. Anghel



Mergând și mai departe, oare cum se simte fosta planetă Pluto (devenită planetă pitică din 2006 prin voturile astronomilor de la Uniunea Astronomică Internațională, care astfel au „hotărât” soarta unui obiect din Sistemul Solar) când se uită la satelitul său principal Charon (care apare comparativ cam cât 40% din ea!)?
În numărul de vară pe 1996 al revistei „Noi și Cerul” a SARM am publicat următoarea astropoezie scurtă:

PLUTO IZOLATUL SAU OPOZIȚIA NEVĂZUTĂ
De Andrei Dorian Gheorghe

Exilat la marginea
sistemului solar,
valsez cu satelitul meu Charon
aproape clandestin.

În rest, în viață, ca și în dragoste, nimeni nu poate ști totul, așa că pe moment nu pot să exprim aceasta decât printr-un astrocatren, urmat de ceva special:

Iubito, deși mi-e dor de tine,
Nu te pot cuceri ușor
Și nici că te pot vrăji mai bine
Ca Nebuloasa Vrăjitor!
(Andrei Dorian Gheorghe)

WIZARD NEBULA ÎN CEPHEUS
Astrofotografie de Ovidiu Dascălu



*

Pentru că, recent, faimosul (și simpaticul!) coordonator al Observatorului Municipal București tocmai a reușit frumoasa performanță de a fotografia o supernovă în constelația Dragonul, mi-am adus aminte de un astroproverb de referință de-al meu (pe care mi l-am publicat într-o cărticică în secolul trecut) și cred că cele două lucrări pot fi puse împreună în continuare, fiind o categorie (mai greu de fotografiat) ce nu trebuie să lipsească din antologia noastră deosebită.

Prin stele mândre, cerul
Își picură ambrozia.
Un sfat pentru o supernovă:
„Trăiește-ți explozia!”
(Andrei Dorian Gheorghe,
din „Noile astroproverbe în versuri ale astronautului Sazartinus”,
Editura Polidor, 1997)

SUPERNOVĂ ÎN GALAXIA NGC 5907
Astrofotografie de Adrian Șonka



Și întrucât unele stele supermasive ajunse în stadiul de colapsare duc la apariția unor explozii uriașe de tip supernove, care ulterior se transformă în găuri negre („black holes”), închei acest capitol mic printr-un alt astroproverb:

Efectuam un zbor cuminte,
C-un consemn clar pentru noi:
La stea vie, înainte!
La „black hole”, hai înapoi!
(Andrei Dorian Gheorghe,
din „Nu tot ce zboară e cometă – astroproverbe în versuri”,
Editura Astromix, 2021)

*

La sfârșitul lui Februarie 2026 o parte din presă a vuit iar că vom avea din nou „alinierea planetelor”, chiar dacă aceasta avea să fie strâmbă și incompletă (amabilă, NASA a numit un astfel de fenomenr aparent „parada planetelor”).
Dar Cosmin Sorin Micloș (membru în conducerea SARM) a organizat cu acest prilej, langă Brașov, în numele alianței dintre Asociația Ucenicul Astronom și Astroclubul Brașov, un eveniment public pe care l-a numit altfel:

SEARA PLANETELOR
Astro-foto-emoție de Cosmin Sorin Micloș

Vă mulțumim tuturor celor care ați participat la ,,Seara planetelor" - observații astronomice la Brașov pe 28 februarie 2026!
Ne-am bucurat să explorăm împreună frumusețea Universului -
de la planetele Sistemului Solar și detaliile fascinante ale Lunii
până la constelațiile de primăvară și obiectele de cer profund.
Entuziasm, curiozitate, energie...







Ca o completare ulterioară, liderul Clubului Lunaticilor din Iași a enunțat „gluma anului” pe această temă la sesiunea de astronomie a Simpozionului Cultural Național din Bârlad (Mai 2026), organizat de Muzeul Vasile Pârvan:

Mai degrabă se aliniază telescoapele noastre
decât planetele pe cer!
(Bogdan Tofănică)




*

Urmează trei astropoezii, dedicate cerului profund, pe care le-am publicat la AWB:

-13 Mai 2023

M74

Noi imagini din Univers
mă fac să mă gândesc dacă
Fantoma de la Operă
este o reflectare cosmică
a Galaxiei Phantom
din constelația Peștii,
dar nu știu dacă ideea ține.

Mulțumesc, Telescopule Spațial,
și numai urări de bine!

Galaxia Fantoma este al 74-lea obiect din catalogul francezului Charles Messier - primul dedicat obiectelor de cer profund și alcătuit spre sfârșitul secolului 18 -, iar „Fantoma de la Operă” este un roman celebru scris de francezul Gaston Leroux la începutul secolului 20, transformat ulterior într-un musical de mare succes de americanul Andrew Lloyd Weber - același care a compus muzica operei rock „Jessus Christ Superstar”.
Iată reacția editoarei blogurilor AWB, Andee Sherwood:
„Am postat noua ta poezie <M74> pe blog astăzi.
A fost un moment drăguț când am văzut emailul tău și am fost incitată s-o citesc.
Și a fost o onoare absolută s-o citesc!”

-27 Mai 2023

SĂGEȚI DIN SAGITTARIUS

Când am privit prin telescop
spre constelația Săgetătorul,
centaurul Chiron mi-a replicat
cu o mulțime de săgeți provocatoare
deghizate în stele, nebuloase,
nori stelari și roiuri stelare.

Unele din acestea nu erau cuminți,
ci foarte fierbinți,
stelele dintr-un asterism trainic
numit chiar… Ceainic!

Constelația Sagittarius, numită în amintirea centaurului ce le-a fost profesor unor eroi mitologici, conține cele mai multe obiecte de cer profund din Catalogul Messier, precum și un grup semnificativ de stele numit Teapot (Ceainic).
Editoarea blogurilor AWB Andee Sherwood a reacționat astfel:
„Mulțumesc pentru noua ta poezie <Arrows from Sagittarius>.
A fost minunat să o citesc și acum este postată pe blog.”

-30 Mai 2023

ÎN MUNȚI

Într-o noapte, în munți,
m-am bucurat atât de mult
de cerul înstelat
încât am gândit
(spontanul reflex):

uneori a delimita
astronomia de poezie
este ca și cum ai căuta frontiere
în marele Cygnus-X
(stelarul complex).

Cygnus X, studiat cel mai profund prin Telescopul Spațial Spitzer, este o regiune grandioasă de formare a stelelor din galaxia în care ne ducem zilele.
Mai jos, răspunsul americancei editoare a blogurilor AWB, Andee Sherwood:
„Am postat <In the Mountains> pentru tine și îți mulțumesc pentru această altă poezie plină de gândire.
Pot doar să-mi imaginez cât de frumos era cerul în munți.
Îmi amintesc incredibilul număr de stele pe care le-am văzut în ultima mea excursie în munții locali de la est de Los Angeles.
Nu am mai văzut de atunci un cer plin de stele pentru că noi nu vedem mult din adâncul lui aici în oraș.
Poezia ta a restituit o amintire grozavă de-a mea și îți sunt cu adevărat recunoscătoare pentru aceasta.
Multe mulțumiri, Andrei!”

Și așa cum am promis, încă o mini-galerie cu obiecte de cer profund (cu denumiri care demonstrează înclinația astronomilor spre poezie) de la maeștri astrofotografi veterani eminenți ai genului (numai procesarea acestor imagini reprezintă o artă în sine!), în care ar fi meritat să fie incluși mult mai mulți autori (motiv pentru care vom produce și alte astfel de mini-galerii în viitor), iar prin redarea ultimei lucrări îl comemorăm din nou pe Sabin Fota, plecat dintre noi în 2015, la numai 36 de ani:
1. Nebuloasa Cap de Cal, foto de Alex Conu
2. Nebuloasa Laguna, foto de Maximilan Teodorescu
3. Galaxia Vârtejul, foto de Radu Gherase
4. Galaxia Sombrero, foto de Cristian Dănescu
5. Nebuloasa Helix, foto de Mihai Dumitrică
6. Ro Ophiuchi Cloud Complex, foto de Cristian Suciu
7. Nebuloase în Orion, foto de Cătălin Liță
8. Nebuloasa Trandafirul, foto de Sabin Fota

















Și pentru ca să ne reamintim de frumusețea Galaxiei noastre, iată și un material desosebit al celui ce a condus Astroclubul București în prima parte a anilor 2020 despre... arta acesteia:

AMINTIRE DIN IUNIE 2019
Astro-foto-emoție de Cristian-Mircea Stancu

Galaxia noastră Calea Lactee cu Centrul Galactic
unde se află steaua întunecată -
gaura neagră supermasivă -
Sagittarius A*.



*

Continuăm cu o lucrare ce constituie ultima parte dintr-un material pe care l-am publicat pe 29 Decembrie 2021 pe website-ul organizației mondiale Astronomers Without Borders, despre unele superlative românești în creativitate astroumanistă.
Poezia în original (limba engleză) a fost o tanka (specie poetică fixă de origine japoneză), dar la traducere n-am putut respecta același numar de silabe (aceasta o pățește oricine se bagă în așa ceva).
În acest caz a fost vorba despre cea mai mare expoziție „astroart” de tineret din istoria României până la acea dată, cu 300 de lucrări selectate din concursurile naționale „Visand la aștri”, operă a profesorului Ioan Adam și a Asociației Astronomice Sirius, expuse în sala sporturilor de la școala Episcop Iacov Antonovici din Bârlad în anul 2021.

Astropoezie
și astroartă – alte
forme de creație,
gentilă variație,
minunată gravitație!
(Andrei Dorian Gheorghe)







Tot de la „școala” profesorului Adam mai redăm acum o lucrare de prin anul 2000, realizată însă de un autor matur pe nume Viorel Darie:



*

Ca să înțelegem în parte cum au evoluat lucrurile de s-a ajuns aici, voi exemplifica în câțiva pași istorici semnificativi de pe meleagurile noastre, așa că va urma, practic, o demostrație cultural-artistică-astronomică în stilul SARM, bazată pe super-valori ale trecutului românesc.
Primul este chiar modelul tradițional antic, „Stonehenge-ul românesc” (cum le place unora să spună), fotografiat de Gabriel Ivănescu (al doilea webmaster, cronologic, al website-ului Cosmopoetry – SARM and Friends).

Sarmizegetusa nu-i mit
Când vezi Soarele de andezit,
Și, căci nu a fost în zadar,
Poftim și-un astro-calendar!
(Andrei Dorian Gheorghe)



Mai departe, vom recurge la exemple (cu imagini selectate în general din proiecte de pe Cosmopoetry – SARM and Friends) pe care nu le găsiți între cele obișnuite ce țin de cultura în astronomie și o vom face, așa cum v-am prevenit, în spiritul SARM, început acum trei decenii, de a adăuga valori noi la cele vechi prin cosmopoezie.
(Vom proceda la fel, cu cel puțin câte o porție cultural-astronomică sau astroumanistă mai veche sau mai nouă și în numerele viitoare.)
În 2019 am realizat un proiect în engleză pe website-ul sus amintit, A Visit to the Black Successor of the Cucuteni Culture.
În mare, pot să spun aici că între 5000 și 3000 înaintea erei noastre a existat în teritoriul actual al României (și dincolo de el) Cultura Cucuteni-Triptillia, continuată apoi de cultura dacică Florești-Horodiștea, care a dezvoltat ceramica neagră și a cărei moștenire a fost dusă mai departe de centrul de creație de la Marginea (județul Suceava).
Am preluat, așadar, din proiectul sus amintit o poză pe care i-am făcut-o unei farfurii cu simbolistică solară - creată după un model antic, crăpăturile de pe margine, prin care pătrundea lumina, semnificând razele Soarelui - și, cu un catren pe care l-am scris atunci, vă invit la o nouă cosmopoezie:

La Marginea nu a dispărut
Spiritul dacic de la-nceput.
Ceramică neagră în salbe,
Însă ideile sunt albe.
(Andrei Dorian Gheorghe)



De aici sărim la trei dintre multele momente în care arta astronomică românească a început să prindă contur modern (fotografiile au fost făcute de mine, iar cele trei astrohaiga pe care le-am inclus între ele și cărora le voi traduce haiku-urile, au fost publicate pe primul website - 2010-2020 - al Astronomers Without Borders), cu mențiunea că acestea au și o puternică semnificație națională:
1. Crucea bisericii de lemn de lângă Mănăstirea Putna, edificiu construit la mijlocul secolului 14 la Volovăț de fondatorul mărcii Moldova, Dragoș Vodă, și mutat aici două secole și ceva mai târziu de creatorul conștiinței marii Moldove (incluzând și Basarabia), Ștefan cel Mare (care prin vitejia sa a făcut ca țara lui să nu devină pașalâc, ci doar stat tributar Imperiului Otoman), reprezentând un ansamblu metalic ce include Luceafărul, Soarele (crucea propriu-zisă), Luna și Pământul (bila de jos).



Stea, Soare, Lună și Pământ –
un întreg Univers
pe-o biserică de lemn



2. Meteorul uriaș (bolidul) care îi arde pe păcătoși, pictat la mânăstirea Cozia (o temă răspândită în toate zonele românești, inclusiv în Republica Moldova), construită în anii 1390 de cel ce a încercat să unifice în Țara Românescă mai multe teritorii locuite de români (și care, de asemenea, n-a permis transformarea țării lui în pașalâc, realizând în acest sens, ca și Ștefan cel Mare mai târziu, înțelegeri care au durat, cu unele sincope, până la Războiul de Independență).
Iată, de altfel, și titlurile lui Mircea cel Bătrân, ce atestă faptul că el stăpânea și zone majoritar românești care, datorită evoluției istorice, aparțin azi de Serbia, Bulgaria, Republica Moldova și Ucraina (el mai deținea și enclave din Transilvania, care între timp a revenit integral la patria-mamă):
„Eu, întru Hristos Dumnezeu binecredincios și binecinstitor și de Hristos iubitor și autocrat, Io Mircea mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al Banatului Severinului și pe amândouă părțile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare și stăpânitor al cetății Dârstorului”.



Biserica lui Mircea cel Bătrân
și bolidul ei ferm
arzând păcătoși



3. Cele trei faze vizibile ale Lunii (Primul Pătrar, Luna Plină și Ultimul Pătrar), pictate pe o cruce în Cimitirul Vesel de la Săpânța, o continuare în timp a tradiției dacilor liberi de a se bucura de moarte ca fiind prilejul întâlnirii cu zeul suprem Zamolxis.



Trei faze lunare
cimitirul vesel
și-un zâmbet pentru viață



Să mai lărgim semnificațiile cosmice:

Cu Soare și Lună la sfat
Avem Cosmos asigurat.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Pentru că fiecare dintre lucrări a fost realizată în câte una din cele trei provincii istorice românești majore (cel puțin așa sunt considerate astăzi), care au fost state în Evul Mediu, să ne amintim că Valahia și Transilvania au din acele timpuri Soarele și Luna pe steme, iar Moldova are tot acolo Soarele floral, Luceafărul și Luna.
Iată cum le-am găsit sculptate în lemn la Mănăstirea Peri din Maramureș (varianta de după Revoluție, cea originală - focar de cultură românească la vremea ei - fiind construită dincolo de Tisa în secolul 14), în cea mai înaltă biserică de lemn din Europa (78 m).








În continuare, consider că trebuie omagiat cel care a unit pentru prima dată cele trei țări române, Mihai Viteazul.
Acesta a zădărnicit un mare asalt al Imperiului Otoman în Țara Românească, contraatacând în sudul Dunării până nu departe de Istanbul și unind în 1599-1600 Valahia cu Transilvania (în ciuda opoziției maghiare) și Moldova (în ciuda opoziției poloneze), iar cel ce a pus în lumină pentru prima dată rolul său măreț în istorie a fost tocmai un revoluționar unionist pașoptist reprezentativ, Nicolae Bălcescu, în cartea sa „Românii supt Mihai Voievod Viteazul”, pe care a scris-o chiar în perioada marii Revoluții Europene de la mijlocul secolului 19.
Domnitorul Primei Uniri a început campania sa de unificare statală a românilor cu Bătălia de la Șelimbăr (18 Octombrie 1599), care i-a adus cucerirea Transilvaniei.
Este de remarcat (așa cum am scris în „O epopee a cerului românesc”, Editura Astromix, 2022) că armata lui a dezvoltat atunci două atacuri majore, în care a folosit și un argument astronomic: primul a fost condus de Baba Novac și a venit dinspre sud-vest, iar cel de-al doilea a fost condus chiar de Voievodul Mihai și a venit dinspre sud și sud-est, ceea ce înseamnă că armata adversă a suferit dezavantajul de a fi avut Soarele în față.
Mihai Viteazul a fost ulterior eliminat prin trădări, dar ne-a lăsat un vis împlinit mai târziu și a construit o biserică în Bucureștiul anilor 1590 (pe care comuniștii au vrut s-o dărâme, dar a fost salvată de inginerul Eugeniu Iordăchescu, care a mutat-o pe șine aproape 300 m!).
Pe ușa ei, creată în anii 1710, am găsit sculpturi cu Soarele și Luna.
În 1873 marelui domnitor i s-a ridicat o statuie celebră în Piața Universității.
În 2019 i-am dedicat, la rândul meu, un proiect în limba engleză pe Cosmopoetry – SARM and Friends (incluzând și două astro-haiga pe care inițial le publicasem pe website-ul vechi al Astronomers Without Borders), din care am realizat aranjamentul de mai jos (cu fotografii pe care le-am făcut la biserica și la statuia lui) – este, dacă vreți, încă o dovadă că istoria poate fi un partener excelemt pentru arta astronomică:

Mihai Viteazul -
stea a speranței și libertății
soarele unei națiuni





Mihai Viteazul -
istorie română
coroană lunară






Iar după ce am exemplificat pe scurt din pictura și sculptura veche, putem să încercăm și cu arhitectura, de unde am ales, pentru început, trei exemple.
În primul este vorba despre stilul neo-românesc, în care fondatorul arhitect Ion Mincu, pe lângă caracteristicile de bază ale construcțiilor (inspirate în special de cule oltenești și mai apoi de biserici bucovinene) și alte detalii, a mai trasat și simbolistici solar-florale în primele trei clădiri de acest fel din București, ceea ce îl face compatibil cu categoria cultural-astronomică.
În 2019 am realizat un proiect de cuvânt (în engleză) și imagine, Near the Radiant of the Neo-Romanian Style, dedicat celei mai semnificative lucrări a lui Ion Mincu din Capitală, „Bufetul de la șosea” (actuala Casa Doina), din care am ales două poezii scurte pe care le-am pus cap la cap într-una (greu cu traducerea în română, totuși!) și două imagini:

BUFETUL DE LA ȘOSEA
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe



Sunt trist căci am zilnic sentimentul
că pierd un tren mai bun sau mai nou.
Sunt vesel pentru că știu că mâine
Soarele va răsări din nou...
și cred că stilul neo-românesc
este o altă încercare terestră
de a îmbrățișa Soarele.
(Andrei Dorian Gheorghe)



În 1910 Amiralul Vasile Urseanu (erou în Războiul de Independență și primul comandant care a condus o navă din România ce a traversat Atlanticul) a creat la București, ca „tânăr” pensionar, un observator astronomic particular.
După cum se știe, arhitectura unei astfel de clădiri se bazează pe existența unei cupole rabatabile, care adăposteste un telescop, iar în jurul corpului principal se poate crea o anexă.
Dar observatorul amiralului nostru a fost creat în formă de iaht, cu o terasă de unde se pot privi stelele, simulând astfel suportul unei călătorii pe mare, ceea ce credem că îl califică la capitolul arhitectură astronomică.
Devenit observator public municipal din 1950, acesta a fost condus de marii popularizatori de astronomie Matei Alexescu, Ion Corvin Sângeorzan și Harald Alexandrescu, iar din 2005 este coordonat de Adrian Șonka, și el un mare popularizator, care în plus s-a afirmat internațional la American Association of Variable Star Observers și Minor Planet Center prin observațiile sale.astronomice.
Urmează sinteza unui proiect pe care l-am publicat inițial în engleză în 2019 pe Cosmopoetry – SARM and Friends (cu o astro-haiga preluată de pe website-ul vechi al Astrnomers Without Borders), About the Inside Cosmos of the Urseanu Observatory:

LA OBSERVATORUL MUNICIPAL BUCUREȘTI
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe




Observator
ca un iaht către stele.
Întâi, planeta Marte.




În anii 1940 o echipă de arhitecți a construit „blocul zodiac”, ale cărui fresce cu figurile zodiacului au fost realizate de marele arhitect Constantin Baraschi.
Clădirea pare asumată de lumea astrologiei, dar aceasta este o încadrare subiectivă și superficială.
Înainte de astrologie au existat astronomia primitivă, astromitologia și astromancia, iar frescele acestui bloc reprezintă, orice s-ar spune, fantezia autorului cu privire la constelațiile ce găzduiesc traseul aparent al Soarelui, o realitate astronomică preluată de astrologie într-un mod propriu, de multe ori ficțional față de adevărurile fizice ale astronomiei.
În 2012 am publicat în engleză pe Cosmopoetry – SARM and Friends lucrarea The Zodiac Building and a Zodiacal Astropoem, din care voi reda sinteza:

CLĂDIREA ZODIACALĂ
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe



A fost o onoare extraordinară pentru mine
să colaborez cu tine din alt timp,
artistule Constantin Baraschi!
Dar am fost și intrigat că edilii orașului
au pus copaci în fața Blocului Zodiac.

Sau poate că aceasta este o
reacție naturală a Pământului
întrucât creatorii acestui edificiu
au omis a sugera că ecliptica este doar
o ramură în Arborele Cosmic,
în care Soarele este numai
o mică pasăre cu orbită proprie...



Schimbăm puțin macazul și continuăm cu un astrocatren:

Coloana Fără Sfârșit
Ne arată negreșit
Că infinitul cel mare se compune
Din infinituri mici în succesiune.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Am rezervat finalul acestui capitol mai întâi geniului artistic național Constantin Brâncuși, care în 1937 a creat la Târgu Jiu lucrarea monumentală Coloana Fără Sfârșit, redenumită Coloana Infinită, ceea ce îi pune mai bine în valoare calitatea astronomică.
În 2024 am publicat la Editura Astomix un mini-album cu câteva astropoezii dedicate lui Brăncuși și opt astro-haiga color, în care am pozat Soarele, Luna, câteva stele și un halou solar peste suita de sculpturi brăncușiene din acest oraș, iar imaginea coperții 1 a acestui mini-album include tot o fotografie de-a mea (o voi reda în două variante).
Apoi am spus, mai pe scurt, cam același lucru într-un material pe care l-am publicat în 27 Decembrie 2024 pe website-ul Astronomers Without Borders:

ELOGIU PENTRU CONSTANTIN BRÂNCUȘI
De Andrei Dorian Gheorghe

Supranumit „patriarhul sculpturii moderne”, Constantin Brâncuși (1876, România - 1957, Franța) a creat în anii 1930 un fascinant ansamblu sculptural în orașul românesc Târgu Jiu, numit Calea Eroilor și culminând cu lucrarea Coloana Infinită.
În 2024 am publicat o poveste astropoetică bilingvă (engleză-română), „Căutând corpuri cerești pe Calea Eroilor - omagiu pentru Constantin Brâncuși”, ca un mini-album bazat pe opt lucrări de astro-haiga (haiku și foto) pe care le postasem în 2019 pe website-ul Astronomers Without Borders.

URCÂND COLOANA INFINITĂ

Uneori, artiști geniali
îi pot inspira pe iubitorii cerului.

Astfel, m-am cățărat
pe Coloana Infinită
a lui Constantin Brâncuși,
și am ajuns cu adevărat,
cu nedisimulată bucurie,
chiar în JADES-GS-z14-0,
cea mai îndepărtată galaxie!





Și după cum este firesc, în ultima parte a acestui capitol avem o „socoteală” cu mai marele tuturor geniilor din România, autorul inegalabilei capodopere poetice „Luceafărul”.
Valentin Grigore, președintele SARM, obinșnuiește mai mereu în emisiunile „Noi și Cerul” pe care le produce la Columna TV ca de ziua lui Eminescu să ofere ceva frumos.
Iată montajul pe care l-a făcut pe o astrofotografie de-a sa în 2017:



Iar eu îl completez (prima imagine, cu Venus, am făcut-o în 2021 chiar pe 15 Ianuarie, iar a doua, cu Soarele răsărind chiar pe strada... Mihai Eminescu din București, am făcut-o în 2017) în felul următor:

LUI MIHAI EMINESCU
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe



Luceafărul, care ne-apare pe-nserate,
Ne este ziua Soare-n spiritualitate.



*

Astronautica, poate-ați aflat,
Scoate Pământul din anonimat.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Trecem la era misiunilor spațiale.
La începutul anilor 1990 un arhitect bucureștean (și colaborator al SARM) a creat următoarele lucrări:

ASTRONAUTICA VIITORULUI
Poem astronautico-artistic de Mircea Mureșanu







*

HAOS
De Paul Boboc

Cerul vibrează.
Câteva stele fluctuează
pentru că energia lor
este intermitentă.
În jurul lor câțiva meteori
trec în grabă.
Câțiva asteroizi sar direct,
fără jenă,
într-o gaură neagră.
Punct.

Față de titlul acestei astropoezii, scrisă în 1996 de laureatul pentru cadeți (16 ani) al primului concurs de la FestivaluI de Cosmopoezie din manifestarea cultural-astronomică națională anuală „Perseide” a SARM, putem încerca un altul diametral opus,
COSMOS,
pentru o altă mini-galerie astrofotografică de elită, cu viziuni artistice:
1. Drumul către cer, foto de Octavian Stănescu;
2. Observatorul lui Musk, foto de Haritina Mogoșanu (stabilită în Noua Zeelandă);
3. Eu am puterea, foto de Adrian Apostol;
4. Raze crepusculare, foto de Laurențiu Alimpie;
5. Tango cu Luna, foto de Călin Niculae;
6. Bolid Perseid în 2018, foto de Andrei Juravle;
7. Meteor Geminid peste cetatea Enisala (2017), foto de Alex Conu;
8. Polaris, foto de Ciprian Vîntdevară.

Dar mai bine să facem întâi pace între Haos și Cosmos și să fim recunoscători că avem deasupra noastră cerul, iar în acst sens putem fi ajutați prin intermediul unor versuri scrise spre sfârșitul anilor 1990, când autorul lor (cadru universitar matematician la Cluj-Napoca) participa la conferințe mondiale de astronomie și era analistul observațiilor astronomice ale SARM.

În feeria clipelor dezlănțuite,
Sufletul se încarcă de bucurie.
Mă sprijin de stele și spulber norii,
Alunecând pe orbite de poezie.
(Ștefan Berinde)

















*

De vrei un alt cosmic refren
Poți să cânți și... astro-desen!
(Andrei Dorian Gheorghe)

Vom exemplica desenul astronomic tehnic cu următoarele imagini:
1. Un extras din revista „Noi și Cerul” (numărul de vară din 1997), unde redactorul-șef Gelu Claudiu Radu arăta „asemănarea izbitoare” dintre Cometa Hale-Bopp (1997), desenată de campionul național „all-time” al genului, salontanul Kosa-Kiss Attila, și Cometa Coggis (1874), schițată de marele astro-desenator francez Leopold Trouvelot.
2. Obiectele Messier 42 și 43, plus trei NGC-uri, redate prin metode tehnice superioare de Cătălin Timoșca (de la Astroclubul SARM Eta Andromedae din Turda) cu peste un deceniu mai târziu.
3. Schița unui bolid (meteor uriaș) din 2017, de brăileanul Ștefan Berbeceanu.
4. Principiul de construire a unui cadran solar, realizat în 2017 în numele Societății Române pentru Astronomie Culturală de cel ce a devenit expertul național al genului, clujeanul Dan-George Uza.









Dar iată și un cadran solar adevărat și deosebit, construit în 2012 de eminentul președinte al Astroclubului Galaxis, arădeanul Mircea Pteancu, pe care acesta a trecut câteva inscripții vechi, între care și „pamta rei” („totul curge”, a elenului Heraclit din Efes).



*

Ce mai grozăvie!
Arta tehnicii totale
Pe directii magistrale
În astronomie!
(Andrei Dorian Gheorghe)

Urmează, așadar, trei imagini semnificative cu artă astronomică de tip tehnic:
1. Știați că regretatul profesor sucevean Neculai Isaic a realizat în 1999 cea mai mare sculptură din Europa cu globul lunar, cu diametrul de 1,6 m?
2. Tot cam pe atunci, inginerul brașovean Giorgică Lupchian a realizat o invenție medaliată la marele târg de la Geneva, Perpetuum Mobile (cu Pământul învârtindu-se în jurul Soarelui), pe care ulterior a prezentat-o la numeroase evenimente în România, culminând cu Conferința Organizației Internaționale de Meteori de la Pucioasa din anul 2000 (în care SARM a fost organizator local; invenția lui a rulat și în Astropoetry Show-ul pe care l-am regizat atunci) și ca parte din demersul SARM la Convenția Europeană de Science Fiction de la Atlantykron-Capidava din 2001 (și aici invenția aceasta a fost parte din Astropoetry Show-ul pe care l-am organizat cu acel prilej).
3. La rândul lui, profesorul romașcan Tit Tihon a creat o frumoasă machetă cu Sistemul Solar, dar din păcate proiectul transformării ei într-un monumemt public în municipiul Roman nu s-a concretizat.







Credem că tot aici se încadrează și momentul special care va urma, în ideea că astro-umorul nu trebuie să lipsească din acest număr.
Prin anii 2000 legendarul astronom (care, din păcate, ne-a părăsit în 2023) Virgil V. Scurtu a publicat o astropoezie pe lista electronică națională de astronomie SARM(news), însoțită de o fotografie de prin anii 1960 cu el însuși lângă un telescop (care de asemenea poate fi considerat, în felul lui, o lucrare de artă astronomică) făcut de expertul național în construirea de telescoape uriașe, piteșteanul Ioan Zaidel.
Iată combinația respectivă:

UITAȚI-VĂ LA MINE
Astropoezie-teatru de Virgil V. Scurtu

Dragii mei,
uitați-vă la mine cum eram
acum circa 40 de ani,
lângă cel mai mare telescop
din estul României
(32 cm diametru,
un reflector Cassegrain-Nasmith)!
Aveam pipă ca
Edwin Halley
și puteam vedea mai multe decât
Galileo Galilei!!!



Astăzi, cel mai mare telescop portabil din țară este „Micuțul” (600 mm) al președintelui Astroclubului Quasar din Bistrița (și deținător al unui Astro-Magazin), iar de la el avem o imagine de artă cu acest instrument, realizată de Ziua Internațională a Astronomiei 2025:

CĂȚĂRARE SPRE LUNĂ
Astrofotografie de Raul Truța



Și tot în această zonă de creație trebuie să relatăm și despre o mare și complexă astroartistă pe care România a pierdut-o pentru că n-a știut să o păstreze (acum lucrează la Agenția Spațială Europeană în Germania), dar care ne-a lăsat amintiri puternice.
Elisabeta Petrescu a contribuit cu har la noul design interior al Observatorului Municipal din București (renovat în 2014-2016), iar noi vom reda imagini cu două lucrări de-ale ei, o machetă cu fața vizibilă a Lunii (expusă la București AstroFest 2017) și o astrofotografie artistică făcută de ea cu Jupiter și sateliții galileeni, precum și una cu ea însăși în biroul ei de la observator, ținând în mâini portretul lui Albert Einstein.







Ea a lăsat la Observatorul Urseanu și o lucrare formidabilă, cu stelele Carului Mare la scară, din beculețe, pe care am făcut-o cunoscută pe plan mondial printr-o astro-haiga pe care am publicat-o la sfârșitul lui 2019 pe website-ul Astronomers Without Borders:

Artă strălucitoare
stele în observator
Carul Mare




*

Societatea Astronomică Română de Meteori a fost întotdeauna deschisă pentru instruirea spre creativitate astroartistică a celor mai tineri, iar în acest sens vom reda aici imagini reprezentând:
1. Cortul SARM, împodobit cu lucrări „astroart” ale elevilor de la Școala Coresi în Octombrie 2009 la Târgoviște în cadrul celui mai mare festival-concurs pe o temă cultural-astronomică din istoria omenirii, Galilean Nights din Anul Internațional al Astronomiei (88 de țări participante), pe care, așa cum am mai spus, evenimentul SARM din Capitala Dâmboviței l-a și câștigat, fiind distins cu Outstanding Award (foto de Valentin Grigore).
2. O secvență cu schițe „astroart” ale copiilor din tabăra (dedicată lor) „Astronomia” de pe la începutul lui 2010, organizată de SARM la Cabana Vânătorul din Bucegi (foto de Valentin Grigore).
3. O acțiune cu desene pe asfalt, organizată de Filiala SARM Gorj la Bumbești Jiu în Luna Mondială a Astronomiei 2010 (foto de Marcel Jinca).
4. Un poster de la Conferința International Meteor Organization de la Sibiu din 2011 (în care SARM a fost organizator local), cu texte poetice scrise de elevi gimnaziali de la concursul de național anual de creație Equinox de la Planetariul Suceava, inițiat de Dimitrie Olenici (vă dați seama că nu mi-a fost prea ușor să le fac selecția și traducerea în engleză) și „artwork” de la Liceul Bălașa Doamna din Târgoviște (foto de Victor Chifelea).
5. Posterul internațional de „astro-art-poetry” (incluzând și lucrări de personalități globale în astronomie, poezie și astrofotografie) de la aceeași conferință a IMO, pe care l-am aranjat la Biblioteca ASTRA (foto de Victor Chifelea).
Menționăm că SARM i-a dedicat un întreg proiect online acestei conferințe, pe care îl puteți găsi cu ușurință pe website-ul Cosmopoetry – SARM and Friends la sfârșitul lui 2011.











Mai mult, SARM a organizat online în 2012 chiar și o olimpiadă internațională de cosmopoezie pentru tineret (capitolul Junior Olympicosmopoetriada - în care puteți afla o imensittate de lucrări de astroartă -. parte din superproiectul în limba engleză International Olympicosmopoetriada de pe Cosmopoetry – SARM and Friends).
Această realizare însă, neavând nicio susținere oficială, nu s-a mai putut repeta, nicidecum permanentiza, echipa fiind prea mică și munca de-a dreptul sinucigașă.

*

Pictura după astrofotografie
Aduce mai mult decât se știe.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Am auzit că și NASA practică aceasta, în ideea că artiștii pot surprinde și alte aspecte decât cele care sar în ochi prin astrofotografiere...
Și acum avem un alt caz de pierdere iresponsabilă pentru țara noastră, respectiv o astronomă de la Institutul Astronomic al Academiei, căreia i s-au pus niște piedici, s-a supărat și a plecat la celebrul observator Armagh din Irlanda de Nord (unde în anii 2000 a pictat tablouri ce i-au fost expuse în holul instituției).
Acolo a încercat să unească prin astroartă copii de catolici și anglicani, iar în 2009 a coordonat Anul Internațional al Astronomiei în întreaga insulă a Irlandei (Ulster și Eire).
Una din piesele ei de bază a rămas fotografierea unei conjumcții triple, respectiv Luna, Venus (aproape lipită aparent de satelit) și Jupiter peste Observatorul Armagh, apoi pictarea acestui fenomen după astrofotografie.

Luna, Venus, Jupiter -
surâs ceresc peste
un astro-castel
(Andrei Dorian Gheorghe)

TRIPLĂ CONJUNCȚIE (LUNA, VENUS, JUPITER)
LA ARMAGH OBSERVATORY
Poem „astro-photo-art” de Miruna Popescu





Același sistem de lucru l-a folosit și Ramona Achim la Târgu Jiu în anii 2000, care a folosit ca modele astrofotografiile soțului ei, reputatul astronom amator Marian Lucian Achim.
Vom exemplifica astfel cu Pleiadele din constelația Taurul, după care cel mai frumos roi de stele pe care îl putem vedea cu ochiul liber va deveni subiectul altor două lucrări speciale:
1. Astrofotografie de Marian Lucian Achim;
2. Pictură de Ramona Achim;
3. Astrofotografie de reșițeanul Emil Pera (laureatul pentru creație tehnică la Concursul Național „Astro-Foto 2015”, organizat de Valentin Grigore și SARM);
4. Imagine florală de Harry Minți (astronom profesionist la Observatorul Academiei în anii 1960-1970, apoi profesor universitar în Israel).









*

Să trecem și pe la arta despre comete.
Pentru început am selectat o lucrare excepțională a președintelui SARM despre o cometă uimitoare, publicată în August 2020 la Astronomers Without Borders (nr. 211 din lungul meu serial For Global Astronomy Month 2020):

CRESCÂND ÎN FRUMUSEȚE
Astro-foto-poezie de Valentin Grigore

Cometa NEOWISE,
apariție fantastică,
superbă coadă evantai...
o coadă proeminentă, lungă și albastră,
o coamă verde ca un diamant.

Descrescând în strălucire,
crescând în frumusețe,
îmbogățind cerul nopții.











Iar reacția coordonatoarei tehnice de atunci a website-ului AWB, americanca Frances Azaren, a fost pe masură:
„Poezie minunată și imagini uluitoare.”

Continuăm prin trei lucrări speciale realizate de trei elevi supradotați („crescuți” cu grijă de SARM), dintre care prima de la începutul anilor 2000 (cu adevărat excelentă, autoarea fiind astăzi cerecetătoare la Institutul de Științe Spațiale), iar următoarele două de prin 2010 (problema este că după ce și-au dat seama că viața în România e cam complicată, aceștia nu au mai produs nimic de același fel).

VREAU SĂ FIU
„Astro-art-poem” de Eliza Trandafir

Vreau să fiu iar cometă,
să am inima de gheață,
să nu simt suferință,
nici durere,
să mă văd apropiindu-mă de Soare,
topindu-mă,
să nu gândesc,
să nu aud,
doar să visez
că sunt om.



COMETARĂ
Astroartwork de Diana Alexandra Ardelean



COMETICĂ
Astroartwork de Cristian Daniel Grigore



Și cu una pe o temă asumată, despre o cometă ciudată (fără coadă), despre o cometă ciudată (fără coadă), realizată de o fostă studentă timișoreancă, premiată de SARM pentru astrofotografie și stabilită acum în Spania:

COMETA HOLMES 2007
Astro-foto-haiku de Diana Bodea

Cometa meduză
plutește ușor -
cer de noiembrie



Avem și un colaj excepțional de la un mare astrofotograf prieten al SARM, nimeni altul decât cel care între timp a devenit soțul și colegul de serviciu al... Elizei Teodorescu:

COMETA C/2014 Q2 LOVEJOY
SAU TRIPLA MIREASĂ
Astro-foto-colaj de Maximilian Teodorescu



Să mai încercam și altceva, mult mai aproape de zilele noastre, legat de nefasta poluare luminoasă.
Pe 18 Noiembrie 2024 am publicat pe website-ul Astronomers Without Borders împreună cu un IT-ist din SARM (desemnat laureat național pentru astro-haiku în 2024) următorul material incluzând o fotografie cu o altă cometă formidabilă, Tsuchinshan-ATLAS, într-un peisaj de câmpie, dar în care la orizont se văd câteva mostre de iluminare puternică de la marginea Bucureștiului:

COMETA C/2023 A3 LÂNGĂ BUCUREȘTI
(DIALOG DE ASTROPOEZIE SCURTĂ)

-COMETA C/2023 A3 LÂNGĂ UN ORAȘ CAPITALĂ
(15 Octombrie 2024)
Astro-foto-haiku de Alex Vizitiu

Flacără de gheață,
lumină pe cerul nopții,
praf din vremuri vechi.



-COMETA C/2023 A3 CĂTRE OM:
„ÎMI PARE ATÂT DE RĂU…”
De Andrei Dorian Gheorghe

Nu mă poți vedea din stradă -
luminile tale m-au exilat
în afara orașului!

Să vedem și care a fost reacția editoarei americane Andee Sherwood:
„Mulțumesc pentru cele două astropoezii și imaginea de azi cu cometa.
Ambele poezii sunt excelente!
Am fost tristă să aflu că luminile orașului nu v-au permis o bună viziune asupra cometei.
Imaginea a fost adorabilă și am fost fericită să o adaug piesei voastre.
Mulțumesc din nou pentru frumoasa voastră contribuție.”

*

Iar acum, secvențe din artele despre meteori!
Începem cu o astropoezie publicată inițial în Proceedings of the IMC 1999 Frasso Sabino, volum editat de Organizația Internațională de Meteori.

DĂRUIND MINGI DE FOC
De Andrei Dorian Gheorghe

Stăpânul Cerurilor se înduioșă de mine:

-Tu ești un visător timid
ce fără telescop scrutează Universul.
De vrei, te pot înveșmânta
într-un costum de stele căzătoare.
Alege numai!
Lyridele din primăvara optimistă
sau Perseidele din vara-nflăcărată?
Orionidele din toamna melancolică
sau Geminidele din iarna cruntă?

-Mulțumesc ție, Doamne,
căci toate-s minunate.
Dar... nu în materia zburând
aș vrea să-ncerc,
ci în lumina ei!

Trecem la astrofotografie și, așa cum se cuvine, continuăm cu o lucrare cosmopoetică (incluzând o scurtă astropoezie de prin 1997 și o imagine cu un bolid din curentul Geminide 2006) a celui ce a fondat SARM, manifestarea cultural-astronomică „Perseide” și școala românească modernă de astronomie a meteorilor, și totodată cel care a inclus România în structurile International Meteor Organization și a creat cadrul oficial de exprimare a cosmopoeziei.

MEDITAȚIE
Astro-foto-poezie de Valentin Grigore

„Deep sky” -
identic după ani și ani.
Dar pentru un meteor...
secunda este importantă!



Urmează astrografica meteorilor, iar primul erou al temei este Dan Mitruț, campionul național al genului în anii 1990, când a și editat la Bacău mini-publicația de astropoezie și artă astronomică Rasalgethi (care înseamnă steaua Alpha din constelația Hercule) în perioada 1997-1999.
Spre sfârșitul secolului trecut, el mi-a trimis două exemplare aparte ale unui număr al publicației sale, cu două astrocatrene încrustate pe papirus.
Am considerat că acestea sunt prea prețioase ca să le țin pentru mine, așa le-am trimis în Anglia lui Steve Sneyd, istoricul numărul 1 al lumii în poezia speculativă, și lui Andy Sawyer, directorul cele mai mari biblioteci de science fiction din lume, Foundation (găzduită de Universitatea din Liverpool).
Unul dintre catrene era „meteoric”:

Zeul fulgerelor, tatăl luminii,
Trecea în noapte pe cărare.
Era mai mult alb decât trist,
Era mai mult bolid decât Soare.
(Dan Mitruț)

Dar pentru că la ora aceea Dan Mitruț (multiplu laureat național în timp pentru astropoezie și astroarte) era fascinat de astromitologia dragonului (la noi există balaurul, adică dragonul-șarpe, și zmeul, adică dragonul-om), redăm mai jos un desen de-al său din acea perioadă cu varianta de balaur-meteor (vă mai amintiți versul „balaur de lumină cu coada-nflăcărată” de Ion Heliade Rădulescu din „Zburătorul”?).



A urmat Cristina Țintă-Vass (sub pseudonimul Tina Visarian), campioana astrograficii românești în anii 2000, ale cărei desene au inclus mai mereu meteori.
Mai jos redăm o imagine din acea perioadă cu talentata domnișoară (care a fost laureată națională și la teatru astropoetic, precum și la astropoezie-tineret) lângă o masă de biliard cu desene de-ale ei, dintr-o tabără a SARM la Cabana Vânătorul din Munții Bucegi, precedată de o astropoezie ca un fel de crez (pe care i-am publicat-o în 2002 în rubrica mea serială „Astropoezia zilei” de pe lista electronicâ SARMnews):

AXIS MUNDI
De Cristina Țintă-Vass (aka Tina Visarian)

Omule, ridică-ți fruntea spre cer! -
am auzit un glas.
Însă eu mă uitam încă în pământ
și vântul nu voia să încline balanța.
În cele din urmă, am îndrăznit...
Am legat cu fruntea-mi pământul de cer,
iar răsplata nu a întârziat să apară:
curge prin mine lumina astrelor,
vindecându-mă.



Trecem și la astroarta digitală, cu o imagine a pionierului genului în România, precedată de o astropoezie scrisă de un poet veteran (venit din lumea literară, dar cu o dragoste veche față de astronomie) ce avea să primească mai târziu Marele Premiu Național pentru Astropoezie, precum și de alte două scrise de laureatul național pentru juniori (18 ani) al Festivalului de Cosmopoezie din manifestarea „Perseide 1996” a SARM și de laureata națională de tineret cu un an mai târziu, lucrări din „era de aur” a mișcării noastre (ultimii ani ai secolului 20) – mi se pare emoționant că pe scena acestui festival au urcat oameni separați ca vârstă de zeci de ani.

CREPUSCULARĂ
De Dominic Diamant

Nimeni nu știe numărul stelelor
din constelația mea luminoasă
nici de ce bântuie strălucitor
nici cum dispar dacă urma și-o lasă

Stea căzătoare în freamătul lor
undui spre pulberea renăscătoare
totul mă doare mă mistui de dor
drumnul cădere e sau înălțare?

Stea căzătoare arzând mă afund
într-o profuzie nemărginită
razele-mi lacrimi vibrează profund
vaieru-mi cântec în noapte suscită

IUBIRE COSMICĂ
De Sergiu Doboș

Am să-ți dăruiesc, iubito,
buchetul meu de meteori
legat c-o străvezie
coadă de cometă.
Așteaptă-mă, iubito,
vom bea nectar
de stele colapsate!

ULTIMUL BOLID
De Izabela Boroș

Acum, când ultimul bolid
A brăzdat bolta cerului...
Acum, când ultima stea
A căzut…
Aștept răspunsul mut
Al Universului.
Nu voi afla poate nimic,
Dar, pic cu pic, am să-l cunosc
Și astfel, altă lume voi găsi,
O lume cu mulți sori
Și sute de comete,
Cu jocul lor să mă dezmierde.
Și lumea asta îmi va aparține!
Pentru puțin însă
Căci… va veni o zi
Când ultimul bolid
Va brăzda… nu cerul,
Ci viața mea.

BOLIDUL
Astroartwork de Călin Niculae



Urmează astro-pictura despre meteori cu un exemplu din anii 2010 din partea unui elev foarte talentat din SARM (i-am redat o lucrare și mai devreme), Cristian Daniel Grigore, respectiv mini-expoziția sa personală de la Conferința International Meteor Organization de la Sibiu din 2011.
Dar înainte de aceasta vom reda alte două astropoezii despre meteori, din 1996 și 1997 (să nu uitam că mișcarea de astropoezie a SARM a început a fi nr. 1 în lume din 1996, făcând primul pas în cadrul International Meteor Organization), scrise de doi autori cu implicare adâncă în astronomie la ora aceea: un moldovean (primul inclus în Baza de Date a observatorilor IMO, lider al Filialei SARM Neamț și laureat național de tineret pentru astropoezie), precum și un ardelean (vicepreședinte al SARM și clasat pe locul 5 în lume în topul observatorilor IMO din 1995).

ASTRO-INVOCAȚIE
De Lucian Boboc

Iubito,
lumea mea de sulf topit
a ațipit pe o orbită
veșnic rătăcită.
Am calculat
că vei veni curand
dintr-un quasar
aiurea sangerând
la noi pe plită.
Descântec, Soare, Moarte,
Dinamită.

BOLIDULUI
De Vasile Micu

Licurici efemer al cerului,
Străbați cărările lui.
Se umple cerul de a ta lumină,
Gloria îți este deplină.
Frumoasa lumină, fantastică „stea”,
Pătrunzi până în inima mea!



Tot de la această categorie de iubitori ai cerului am mai ales o lucrare scurtă (dintr-un supliment tipărit al SARM, Romanian Contemporary Astropoetry – Year VII, 2000) de un „diasporean” româno-american, însuși fondatorul Mișcării Literare Internaționale Paradoxiste (care nu era doar matematician și poet, ci și autor de lucrări pe teme astrofizice și colaborator al SARM), precum și o astropoezie din anul 2000 scrisă chiar de telescopistul Observatorului Municipal București, care vor fi urmate de o astrofotografie-colaj din 2024 a unei eleve brăilence, Corina Fotin (acum este studentă la București), realizată în tabăra „Perseide 2024” a SARM:

DISTIH PARADOXIST
De Florentin Smarandache

Stea căzătoare
Printre nori răsărind...

METEORI
De Mihai Dascălu

Meteori în ‘nalte zări
Dâre luminoase plângând
Sclipesc pentr-o clipă
Se aprind și se sting
Trăiesc prea puțin...

Se sparg se topesc sau se ning
Și-n inima ta
Se deschid strălucind...

Te uimesc te vrăjesc
Purtându-te-n vis
De flăcări arzând
În lumini de mister!

O scurtă minune fugară
Un vis ce planează abrupt
Te poartă-n uitare...

Ai văzut un bolid
Contemplare mirare încântare
Și trecerea-i nebună!!!
Eternitate!
În inima ta!



Iar la categoria bazată pe pictură, o altă elevă foarte apreciată din SARM (care pe urmă a plecat în SUA și n-am mai auzit de ea) ne-a propus, tot în 2010, chiar o cosmopoezie:

METEORI
„Astro-art-haiku” de Diana Alexandra Ardelean

Viața mea toată
Meteori purtați de vânt
Și dans în ploaie



De aici ne mutăm la sculptura în lemn, unde a intervenit din nou Dan Mitruț cu tot cu balaurii lui, lucrarea de mai jos (sugerând un dragon-cometă producător de meteori giganți) fiind expusă în standul SARM la marea conferință mondială de meteori din 1998 de la Stara Lesna (Slovacia):

DRAGONUL
„Astro-sculpture-poem” de Dan Mitruț

Amăgit de tării,
de vânatul celest,
balaurul pândi radiantul
și jertfă căzură
primii bolizi.



De aici trecem tocmai la cel mai mare dragon ceresc, constelația Draco, sculptată puțin mai târziu de liderul Asociației Culturale Nova din Bacău (afiliată la SARM), Ionel Cătălin Diaconu:



Iar în arta muzicii a strălucit tot Dan Mitruț, care a realizat recitaluri entuziasmante de muzică astrofolk la cele mai importante evenimente internaționale organizate de SARM - EuRoEclipse Perseids 1999, Tabăra Internațională de Meteori de la Dărmănești din 2004, Târgoviște International Astro-Fest 2023 și două conferințe ale Organizației Internaționale de Meteori (Pucioasa 2000 și Sibiu 2011).
Aici este de evidențiat și că varianta înregistrată audio a piesei sale „Ploaie de stele” a inaugurat în 1997 muzica astrofolk la conferințele IMO.
(Ca o scurtă paranteză, nu trebuie uitată însă formația clujeană de muzică progresivă Experimental Quintet, care în anii 1970 a scos piese cu titluri ca „Explozie primară” - adică Big Bang -, „Starship”, „Vis intergalactic”, „Amintiri despre viitor” și „Giordano Bruno”, și pe care am celebrat-o recent într-o tabără SARM.)
Iată versurile din începutul acestei piese și pe Dan Mitruț într-unul din recitalurile sale la galele de cosmopoezie ale SARM din anii 2000 de la Observatorul Municipal București.

Plouă cu stele, tinere rob,
Plouă cu stele peste Pământul orb.
Plouă cu astre-nmuiate în lapte.
Lanțuri de noapte
Zornăie-n cer.
(Dan Mitruț)



În încheierea acestui capitol trebuie spus că la Conferința International Meteor Organization din Septembrie 2000 de la Pucioasa, SARM (care a fost organizator local) a reușit performanța record de a urca în același timp 12 astropoeți români pe scena unei întruniri mondiale de astronomie, în cadrul tradiționalului Astropoetry Show, dintre care 8 au fost prinși fotografic de olandezul Casper ter Kuile.
(De altfel, aceste spectacole de astropoezie și astroarte au fost inițiate și conduse de SARM la conferințele IMO - prin mine - în 1997-2011, și în ciuda entuziasmului pe care l-au produs unor reprezentanți de elită din astronomia mondială, probabil că ar fi eliminate încă din primul tur de la „Românii au talent” - și în mod logic, prin antiteză, ar fi numai bune pentru o prezumtivă emisiune... „românii n-au talent” - pentru simplul motiv că juriul și publicul ar trebui să cunoască astronomie generală și astronomia meteorilor în particular ca să se conecteze cu adevărat, așa că mă tem că ipoteza unei astfel de participări devine exclusă – a fost o glumă!).



Și totuși, dacă meteorii perturbă atmosfera terestră, credem că este loc aici și de un bonus, o fotografie prelucrată artistic extraordinar acum vreo 15 ani de un membru SARM:

SOARE ȘI ATMOSFERĂ
Foto de Ciprian Grigorescu



*

Revenim la astroumor.
Este acum rândul astrocaricaturii și aici vom da trei exemple de dinainte de 2010:
1. Desen („Gândind la stele”) de suceveanul Radu Bercea;
2. Colaj cu text de „sarmistul” bucureștean Ion(uț) Moraru, care a imaginat un Cosmos „pisicesc”.
3. Colaj cu momente ale eclipsei totale de Soare din China din 2009 (o expediție organizată de Dragoș Brașov și Asociația Astronomică Urania), în care autorul Cătălin Păduraru „Șarpe”, un binecunoscut astrofotograf care atunci activa în SARM, a înlocuit totalitatea fenomenului (care nu s-a văzut din cauza norilor) cu un cerc artistic tragicomic semnificând îmbrățișarea Soarelui cu Luna.
Dar mai întâi recurgem la o specie poetică, epigrama, care prin spirit se leagă cumva de caricatură, după care, în partea a treia a capitolului, vom avea de-a face cu umorul astronomic de clasă.
Altfel spus, un minicapitol cu poeți, caricaturiști și astronomi (cine ar îndrăzni să spună că umorul nu este o artă?).
La început este vorba despre două epigrame foarte frumoase, în care autorii, venind din lumea literară, n-au riscat prea mult în ce privește conținutul astronomic și s-au axat pe cele mai cunoscute asterisme.
Primul poet a fost un mare epigramist basarabean, iar cel de-al doilea este un sucevean care prin jurul lui 2010 a colaborat cu SARM (îi redăm o epigramă de atunci, dedicată „parveniților poitici”):

Carul Mic și Carul Mare
Le-ai pus, Doamne, la loc sfânt,
Sus, pe cer. Dar, de ce oare,
Ai pus boii pe Pământ…
(Efim Tarlapan)

Cum veni cu Carul Mic
La-nceput de guvernare,
Adunând el spic cu spic
S-a cărat cu ... Carul Mare
(Emil Ianuș)

Iată și caricaturile lui Radu Bercea, Ion(uț) Moraru și Cătălin Păduraru „Șarpe”:







Să mai exemplificăm și cu umorul astronomic profund, din care am selectat texte de doi mari astronomi.
Campionul național autoritar al genului în 1995-2010 și expertul național în măsurarea oscilațiilor Pendulului lui Foucault pe timpul eclipselor de Soare și Lună, Dimitrie Olenici (totodată și membru de onoare senior al SARM), a trimis următoarea corespondență pe lista electronică națională SARM(news) în 17 Ianuarie 2010, pe când se afla în Insulele Maldive pentru studierea unei eclipse inelare de Soare:

Am fost întrebat cum am ajuns în Maldive.
Trebuie să vă spun un banc.
Ițic a ajuns cosmonaut, i s-a defectat nava și nu putea coborî.
Ștrul îl întreabă: „Din ce trăiești acolo sus?”
Răspunsul: „Din învârteli.”
Eu ajung la fiecare eclipsă din pendulări.
Fac experimente cu pendulul.
Mi-am plătit drumul, 700 de Euro (a meritat).
Aici am o sponsorizare de cazare și masă de 21 zile de la prietenul meu, englezul Goodey, deoarece colaborăm în cercetarea cu pendulul de vreo 5 ani.
Am mai venit cu un coleg de la noi de la planetariu, Cezar Leşanu.
În timpul eclipsei, el a pendulat în localitatea Addu Gan la 40 minute sud de ecuator, iar eu în capitala Male la 4 grade nord de ecuator.
Adică am făcut simultan determinări cu două pendule aproape identice, unul în emisfera sudică și altul în cea nordică.
Azi m-am întors din Male în Addu Gan și mâine-poimâine prelucrăm datele referitoare la pendul.
Dar să știți că aici ne-am strâns mai mulți pendulomani: doi din Canada, unul din Columbia, unul din Australia, noi doi din România și Goodey din Anglia.
În fiecare seară pendulăm în dezbateri științifice.”
(Dimitrie Olenici)

El a fost urmat de un alt campion național în astro-umor, la fel de autoritar, care este chiar coordonatorul Observatorului Municipal București, Adrian Șonka (mai pe la începuturile sale a fost secretar general al SARM), acesta încântându-ne încă din 2011 cu savuroasele sale articole (pline cu informații importante de ultimă oră din astronomia mondială) de pe blogul său numit „Astronomie” (Sonkab).
În 29 Noiembrie 2023 mi-am permis să public pe website-ul Astronomers Without Borders următorul material despre acesta:

ASTROUMOR ÎN 2023 CU ADRIAN ȘONKA
De Andrei Dorian Gheorghe

Stele după stele -
putem fi voioși că trăim
în Univers
(Andrei Dorian Gheorghe)

La începutul lui Noiembrie am făcut o nouă vizită la Observatorul Municipal București, unde coordonatorul său Adrian Bruno Șonka mi-a oferit un exemplar din cartea sa nou-apărută, „Universul exotic - carte de recorduri astronomice”.
O carte nu doar de educație astronomică, ci și de un umor teribil în stilul unic al autorului, bogat în personificări și comparații amuzante între elementele Cosmosului și cele din viața cotidiană a oamenilor.
Cu această ocazie, m-am bucurat de aceleași caracteristici în prima ședință a noului curs de astronomie pentru publicul larg, pe care el l-a început pentru sezonul 2023-2024.
După numai o săptămână și ceva, l-am revăzut cu o nouă prezentare publică despre stele, pe care a ținut-o la Muzeul de Istorie al Bucureștiului.
Aici, printre altele, l-am auzit povestind că e mai bine dacă locuiești lângă un sistem stelar binar, pentru că poți vedea doi sori pe cer și, dacă întârzii la serviciu, poți să spui că ai încurcat timpii acestora.
De aceea mă întreb uneori dacă Adrian Bruno Șonka este campionul astro-umorului românesc sau este campionul român al astro-umorului.
Și pentru că Adrian Șonka prezintă, de asemenea, cu deosebită vervă umoristică, imaginativă și poetică, noutăți astronomice în limba română pe blogul său încă din 2011, am selectat și tradus mai jos din acesta trei scurte fragmente din articolele pe care el le-a publicat în 2023.

Din „Saturn și polul nord”, 23 mai 2023:
„Prin prezenta vă anunț că 2023 este ultimul an în care mai puteți vedea prin telescop polul nord al planetei Saturn.
Din cauza geometriei orbitelor și a înclinării planetelor, din 2024 va fi ascuns privirii pământenilor.
Polul nord va putea fi văzut din nou începând cu anul 2040, când vom avea mașini zburătoare parcate ilegal prin copaci.”
(Adrian Șonka)

Din „Aoleu! Dispare Venus de pe cer”, 4 iulie 2023:
„Cândva începând cu data 20 iulie vei începe să ai probleme pentru că planeta este foarte apropiată de orizont și se vede doar pe cerul luminos de după apusul Soarelui, iar după 28 iulie nu o vei mai putea vedea deloc.
Asta a fost tot, ai fost martorul unui sfârșit, moartea vizibilității de seară a Luceafărului de seară.
Felicitări pentru faptul că ai ieșit seara și te-ai uitat pe cer!”
(Adrian Șonka)

Din „Cometa 12P/Pons-Brooks”, 22 iulie 2023:
„Cometa 12P/Pons-Brooks vine rar în apropierea Soarelui, la fiecare 71 de ani, dar când o face, o face cu talent.
În mod normal cometele devin strălucitoare atunci când sunt mai apropiate de Soare, dar 12P se comportă un pic diferit, devenind brusc strălucitoare, înainte să se afle în apropierea căldurii.
Așa a făcut acum 71 de ani și așa face și acum.
Pe 20 iulie 2023 a devenit brusc de 100 de ori mai strălucitoare decât era, printr-un mecanism natural cunoscut numai de ea.”
(Adrian Șonka)

Editoarea Andee Sherwood a reacționat astfel:
„Mulțumesc pentru postarea uimitoare și umoristică de azi!
Adrian are un simț minunat al umorului și am îndrăgit total ceea ce ai oferit.
A trebuit să râd la ideea mașinilor zburătoare parcate ilegal în copaci.
Ceea ce ar putea deveni adevărat într-o zi!
Mulțumesc pentru că ai împărtășit munca lui Adrian!
Vreau de asemenea să-ți mulțumesc pentru că ai adăugat și haiku-ul tău cu adevărat frumos.
Trebuie să știi cât de mult am apreciat că l-am găsit la începutul postării tale.
Mulțumesc încă odată pentru oferirea unei dimineți pline de umor!”

*

Ilustrul profesor-muzeograf-astronom Dimitrie Olenici, pe care tocmai l-am prezentat mai sus, a inițiat în anul 2001 la Planetariul Suceava festivalul-concurs național anual „Equinox”, dedicat elevilor din clasele I-VIII și conținând competiții de astronomie pe echipaje, de astroartă și de creație literară pe teme astronomice.
Redăm trei imagini semnificative cu expoziții legate de acest eveniment, prima fiind din anii 2000 de la Planetariul Suceava, iar a doua (cu „Caiete astronomice” literare) și a treia (cu lucrări „astroart”) din 2023 de la Biblioteca Județeană Dâmbovița, prin care profesorul Olenici a onorat super-evenimentul Târgoviște Astro-Fest, organizat de Valentin Grigore cu ocazia jubileului de 30 de ani ai SARM.







La rândul său, acest astronom complex s-a arătat el însuși un astroartist original când și-a construit, tot la începutul anilor 2000, un observator astronomic particular la Horodnicul de Jos (în județul Suceava), într-un mediu natural încântător.
Redăm două imagini din acele timpuri, sub genericul metaforic și amuzant...

I-AM PUS O FUSTĂ OBSERVATORULUI MEU PARTICULAR
De Dimitrie Olenici





El a mai conceput și alte două lucrări uimitoare de artă astronomică:
1. Un tavan pictat cu constelații, harta mitologică fiind înconjurată de spectrul luminii – curcubeul; fiecare culoare este împărțită în 365 de pătrate mici, reprezentând cele 365 de zile ale unui an calendaristic;
2. O tapiserie solară: Soarele este înconjurat de 12 romburi semnificând constelațiile zodiacale și de stele cu patru colțuri; sus și jos sunt 7 romburi ce sugerează cele 7 zile ale unei săptămâni; pe laterale sunt 2 „coloane infinite”.





Și tot Dimitrie Olenici a expus un poster excepțional de reprezentare a României în lume (o altă variantă o expusese la super-evenimentul internațional EuRoEclipse Perseids 1999 al SARM) la simpozionul din deschiderea Anului Internațional al Astronomiei 2009 de la palatul UNESCO din Paris, realizat cu ajutorul Mariei Olenici și al astronomului englez Thomas Goodey, conținând imagini cu motive și simboluri solare din case, porți, biserici și cimitire românești, precum și de pe ouă încondeiate de Paști (fotografia de mai jos i-a fost făcută de Valentin Grigore):



*

De mână cu steaua
Pe-altarul cerului
Înălțându-mă
(Iulian Olaru)

După această lucrare scurtă a unui informatician născut în Mangalia și stabilit în Iași, debutant la manifestarea „Perseide” a SARM în 1998. devenit apoi maestrul național al astro-haiku-ului pentru peste un deceniu, coordonator al Filialei SARM București și creator al publicației „Ocheanul” la începutul anilor 2000, credem că se cuvine un loc de onoare în acest număr deosebit al publicației noastre Liceului Bălașa Doamna din Târgoviște, unde profesoara Carmen Antonescu a creat prin jurul anilor 2010 un centru de excelență în arta astronomică, sub îndrumarea președintelui SARM, Valentin Grigore.
Iată patru imagini cu lucrări de-ale elevilor acestui liceu, expuse în acest oraș la acțiunile SARM din cadrul Lunii Mondiale a Astronomiei.









Iar aici mai putem adăuga și alte trei exemple de postere astroartistice realizate de-a lungul timpului în România de elevi îndrumați de profesori implicați în astronomie, precum și unul din rețeaua românească din programul internațional pentru copii UNAWE (Universe Awareness):
1. La Liceul Carol I din Craiova (profesor Octavian Georgescu);
2. La Teatrul Elvira Godeanu din Târgu Jiu în cadrul Lunii Mondiale a Astronomiei 2012 (Societatea Română pentru Cultură și Știință „Tineri pentru Viitor” – fotografia a fost făcută de regretatul mare astrofotograf Sabin Fota);
3. În Cetatea Oradea, la Jubileul de 10 ani ai Astroclubului Meridian 0 din 2017 (profesoară Nicoleta Pazmany);
4. Amulete la grădinița „Cuibușorul Zâneler” în anii 2000 (indrumătoare Carmen Movileanu).

4







Putem sări apoi tocmai pe 7-9 Mai 2026, când bogatul eveniment bucureștean POLI Space-FEST 2026 (organizat de Universitatea Politehnică) a prilejuit cea mai mare expoziție „astroart” de copii din istoria României – am ales două poze semnificative pentru mai jos din mai multe pe care le-am făcut la fața locului:





Oricum, s-ar putea spune că viitorul este pe mâini bune, în acest sens existând permanent Space Club (fost Astroclubul București Junior, acum entitate independentă, condusă de Andra Stoica, Diana Chiriță și Georgian Tudor) pentru creativitatea copiilor, cu susținerea Ministerului Forțelor Armate.
De altfel, directorul Institutului Astronomic al Academiei, dr. Mirel Bîrlan, a avut initiațiva de a aduce împreună în același spațiu expozițional la Ziua Asteroidului – Ziua Porților Deschise din Iunie 2025 atât exponate ale copiilor din Space Club, cât și tablouri „astroart” ale elevilor de la renumitul liceu bucureștean de arte plastice „Nicolae Tonița”:





Dar există și o mare problemă de fond în ce privește creațiile de acest fel ale elevilor.
Aceștia își găsesc rapid alte preocupări, iar profesorii și îndrumătorii lor nu au timp să-i susțină și să-i stimuleze pentru continuitate, așa că până la urmă lucrurile nu merg spre crearea unor certitudini care să reziste și să evolueze peste ani, ci se limitează la bifarea unor acțiuni colective.
S-ar impune aici, desigur, desemnarea unor „scouteri” de nivel național, dar cine să-i găsească și să-i plătească într-o Românie cu alte griji?
Am mai selectat pentru acest scurt capitol, din Junior Olympicosmopoetriada (despre care v-am vorbit mai sus) și un extras dintr-o remarcabilă lucrare amplă de cosmopoezie de tandem a doi elevi de clasa a XI-a din Fălticeni, Diana Pavel cu fotografiile și Bogdan Tabrean cu versurile (fără îndoială, reușita nr. 1 a acelei „olimpiade de cosmopoezie” pentru elevi organizată de SARM în 2012), realizată sub coordonarea marelui nostru profesor preparator de olimpici în astronomie (care ne-au bucurat cu atâtea medalii pe plan internațional, dar care apoi - oare de ce? - pleacă pe rupte din țară), Petru Crăciun.



*

ÎN ECUAȚIE
De Diana Maria Ogescu~

Văd alte planete,
dar nu cunosc planeta Pământ.

În lumina zodiacală
mi-am pierdut ochii…
după o stea căzătoare!

Mișcări de năluci întunecate
generează comete
propulsate pe orbite spre Soare,
în timp ce eu sunt ars
de văpaia
unui anotimp straniu.

O aripă lungă de înger
îmi acoperă trupul
de necunoscuta x
din ecuația Sistemului Solar.

După această astropoezie scrisă la începutul anilor 2000 de o laureată națională de tineret pentru astropoezie (care tot pe atunci a fost și vicepreședintă SARM), amintim faptul extraordinar că, sub coordonarea unui fruntaș al Agenției Spațiale Române (ROSA), Virgiliu Pop, România s-a clasat pe locul 1 în lume ca număr de evenimente organizate în World Space Week 2009 (pentru aceasta, a existat și ajutorul consistent al unor acțiuni din partea SARM).
Redăm o scurtă galerie de lucrări astroartistice de la acel moment de grație pentru țara noastră, realizate de:
1. Colegiul Tehnic Energetic din Sibiu;
2. Școala Mihai Viteazul din Târgoviște;
3. Școala Regina Maria din Sibiu;
4. Școala Gheorghe Șincai din Florești (Cluj);
5. Școala Specială din Dej;
6. Școala Avram Iancu din Turda.













*

Planetariul Baia Mare (cel mai vechi planetariu public din România) este o mare atracție modernă a Maramureșului, cu activități admirabile (de la care vom reda imaginile 1-5), conduse de mai mulți ani de o echipă în care strălucesc managerul Ovidiu Ignat și tehnicienii Ioan Bob și Ciprian Crișan.
L-am vizitat în 2019 cu prilejul Jubileului său de 50 de ani și am găsit la intrare o expoziție cu lucrări „astroart” de elevi locali (1) - astfel de expoziții au continuat să se producă în număr mare până astăzi -, precum și o expoziție pe coridor a astroartistei Victoria Labuhn (2).
Între timp, această echipă a adus la mare frumusețe arta colajului de reprezentare a instituției (3, 4, 5 – cu ajutor AI), în timp ce un asociat al planetariului, marele astrofotograf Eduard Andrei Mociran, este la rândul său expert în arta colajului cu astrofotografii proprii, fapt din care vom da ca exemplu Cometa Nishimura, fotografiată de acesta în două zile diferite în 2023 (5).
Avem aici și un text excelent de autoprezentare a instituției:

Suntem cu atenția împărțită între analog și digital, avem sateliți orbitali în spațiu care ajută astronomia sau îi dau bătăi de cap, studiem diverse modele cosmologice în care Universul celebrează fie de 13,8 miliarde ani, fie de 27, 8 miliarde ani.
Cel mai grozav într-un planetariu este că putem elimina poluarea luminoasă, diversele deficiențe conectate cu atmosfera, temperatura și umiditatea, că ne putem deplasa în orice locație pe Terra și în orice moment pe o scară de 10.000 de ani.
În plus, avem 7029 de stele „by-default”...
(Planetariul Baia Mare)













Și dacă de la sfârșitul lui 2018 încoace muzeograful-astronom Cezar Leșanu creează ambient cosmic de planetariu la Suceava pentru spectacole „normale” de poezie și teatru ale unor entități culturale din orașul său, la Planetariul Baia Mare am asistat (și, desigur, am făcut poze) în Iulie 2024, cu prilejul Jubileului de 55 de ani ai acestuia, la un spectacol extraordinar, tot cu ambient cosmic, în care actorul Claudiu Pintican a recitat versuri de Mihai Eminescu din „Scrisoarea I”, „Luceafărul”, „La steaua” etc., un concept minunat!



Tot la Planetariul Baia Mare și tot atunci am admirat combinații astrofotografie-astrosculptură (redau una cu planeta Jupiter):



*

Anul 2019 a adus un prim record în ce privește numărul de spectacole mari de cosmopoezie găzduite de instituții astronomice diferite (altele decât SARM).
Au fost două la număr.
Primul a fost organizat în Octombrie de planetariul subteran particular „Supernova” (condus de Dragoș Brașov) din salina de la Slănic Prahova și a reprezentat o prenieră mondială prin complexitate și locație (am informat despre eveniment pe website-ul vechi al Astronomers Without Borders), dedicată împlinirii a 92 de ani de către profesorul matematician Zigmund Tauberg, cel mai longeviv astropoet din lume.
A fost realizat în colaborare de SARM (Andrei Dorian Gheorghe, Dan Mitruț, Valentin Grigore, George Tănase), grupul „Amicii operetei” (condus de Liana Tauberg, care a sponsorizat evenimentul), Salonul Cultural Mihail Sebastian (condus de Zigmund Tauberg) și Asociația Astronnomică Urania (condusă de Dragoș Brașov).
A conținut astropoezie, expoziție de astrofotografie, muzică clasică pe teme astrale (cu interpreți renumiți), muzică astrofolk, astro-sketch muzical umoristic și filme de planetariu.
Mai jos este o imagine de la eveniment cu Zigmund Tauberg în recital de astropoezie.



Al doilea a fost organizat de SARM în Decembrie în Sala Stelelor a Observatorului Municipal Amiral Vasile Urseanu din București (prin invitația coordonatorului Adrian Șonka), în colaborare cu acesta și cu invitați de la Salonul Cultural Mihail Sebastian și Astroclubul Bucuresti.
A conținut prezentări despre expediții astronomice peste mări ale SARM, slideshow astrofotografic, astropoezie, muzica astrofolk și astro-sketch muzical-umoristic.
Mai jos este o imagine cu Andrei Dorian Gheorghe și Valentin Grigore la eveniment:




*

Oriunde ar fi,
un iubitor al cerului comite ceva
pentru astronomie.
(Alexandru Sebastian Grigore)

Există și categoria de astroartiști anonimi, care fac logo-uri și bannere pentru evenimente astronomice.
Unul dintre aceștia este chiar autorul rândurilor de mai sus (îl vom reîntâlni... mai jos), care a condus Astroclubul MiniSARM Bellatrix din Târgoviște prin jurul lui 2010.
Redăm mai jos nouă astfel de logo-uri:
1-2. Concursurile Naționale de Astrofotografie (ASTRO-FOTO), organizate de SARM în 2008 și 2010 (logo-uri de Călin Niculae, Alexandru Sebastian Grigore și Valentin Grigore);
3. Evenimentul „Nopți Galileene” al SARM de la Târgoviște, organizat în Octombrie 2009 și care a clasat societatea noastră pe locul 1 (Outstanding Award) în cel mai mare festival-concurs mondial pe o temă cultural-astronomică din istoria omenirii (mi-e c-am mai spus asta, dar nu mă satur s-o repet), cu 88 de țări participante, desfășurat în Anul Internațional al Astronomiei (logo de Alexandru Sebastian Grigore și Valentin Grigore);
4. O tabără pentru copii a SARM din 2010 (logo de Alexandru Sebastian Grigore și Valentin Grigore);
5-9. Diverse ediții ale Zilei Mondiale a Astronomiei (nu mă întrebați dacă sau câte dintte logo-uri s-au realizat cu asistență AI):
-la complexul astronomic din Galați (coordonator Jan Ovidiu Tercu; din nefericire, aici există încă o mare problemă de ceva vreme, managerul actual blocând, din motive înțelese numai de el și în ciuda largului protest al întregii mișcări astronomice naționale, activitatea de noapte și implicit de mare performanță internațională a observatorului astronomic și a proiectului său Astroclubul Călin Popovici, unde s-a descoperit prima serie de stele variabile în țara noastră);
-la Astroclubul Iași (președinte Ioan Agavriloaiei);
-la Astroclubul Galaxis din Arad (președinte Mircea Pteancu);
-la Astroclubul Pegas din Cotnari (președinte Dorin Cozan);
-la Astroclubul București (președinte Răzvan Orbu), în colaborare cu publicația „Știință și Tehnică”.




















*

VII
De Adrian Sima

suntem vii…

dezordinea nu pătrunde
în noi

noi ordonăm particulele
până la sânge

de aceea
caii mor aici
și nu în
oceanele negre
ale galaxiilor

să nu ne temem

într-un singur timp
încap
mai mulți prieteni

După aceasta creație scrisă la începutul anilor 2000 de un multiplu laureat național de tineret pentru astropoezie și în cele din urmă distins cu Marele Premiu Național pentru Astropoezie, acum profesor de fizică la un liceu, profesor de matematică aplicată la o universitate și preot (!), trecem la arta astro-foto-colajului, pentru început cu șapte exemple:
1. V-ați putut închipui că marii astronomi români din străinatate, Alin Țolea și Ovidiu Văduvescu, au dedicat împreună un colaj eclipsei parțiale de Soare din America de Nord din anul 2000?
2. Eclipsa de Lună din 2004, de Alex Conu (fostul lider al comisiei foto a SARM este acum membru al elitei mondiale astrofotografice The World At Night);
3. Ocultație Lună-Venus prinsă de la Observatorul Urseanu în 2004, de Adrian Șonka, Mihai Dascălu și Ionuț Cașcaval;
4. Obiecte de cer profund 2008, de Maximilian Teodorescu;
5. Luna peste Auckland Tower în Noua Zeelandă (2005), de Dănuț Ionescu („nu vă îngrijorați - ne-a scris el -, Luna nu are niciodată drum pe acolo!”);
6. Oameni sub stele în Iași (2010), de Cristian Mihailă (co-fondator al Astroclubului - cu viață scurtă - SARM Lyra, creat în 2010 de Dănuț Ciprian Gurgu);
7. Eclipsă parțială de Soare în 2002, de Andrei Nica.

Aș spune că orice astro-foto-colaj
Susține bine cosmicul aparataj!
(Andrei Dorian Gheorghe)















*

Ce-ar fi să trecem și pe la stele variabile căci despre ele am vorbit parcă mai puțin.
În acest sens am ales un foto-colaj chiar cu Cefeida Polaris (steaua variabilă care actualmente ne indică Polul Nord), lucrare premiată la Concursul Național „Astro-Foto 2015”, care, pentru frumusețe, va fi precedată de o astropoezie scurtă:

Iubito, doar de dragul tău,
Chiar de s-ar zice că-s zălud,
Aș căuta steaua Polaris
Și-n emisfera de Sud!
(Andrei Dorian Gheorghe,
din „Nu tot ce zboară e cometă – astroproverbe în versuri”.
Astromix, 2021)

STEAUA POLARĂ
Astro-foto-colaj de Iulian Popa



Vom folosi aceeași procedură încă odată, începând chiar cu un expert în acest domeniu astronomic (să nu mai spună cineva că nu există astropoezie de dragoste!)...

Draga mea,
când te arăți ca o stea variabilă pulsatoare,
mă simt ca o stea variabilă eruptivă!
(Gabriel Neagu)

Autorul este ambasador al American Association of Variable Star Observers și
descoperitor a peste 100 de stele variabile prin metoda „survey” - unele în tandem cu Diana Manole -, dintre care pe una a numit-o, suplimentar față de denumirea ei oficială, chiar România!
Într-un mod similar procedează și Jan Ovidiu Tercu cu stelele variabile descoperite la complexul astronomic din Galați (de fapt, el a început!), precum și Ciprian Vîntdevară cu acelea descoperite la complexul astronomic din Bârlad, dându-le în mod secundar și orientativ numele orașelor în care au reușit respectivele descoperiri.
Exemplificăm mai jos cu o imagine, incluzând și detalii tehnice, despre steaua variabilă Bârlad V78, din prezentarea făcută de Ciprian Vîntdevară la marele simpozion cultural național organizat de Muzeul Vasile Pârvan din Bârlad în Mai 2026:



*

Revenim la eclipse cu două astro-foto-colaje cu adevărat uimitoare din anii 2000:
1. Eclipsă inelară de Soare în Spania (2005), de Cristina Țintă-Vass:



La eclipsele de Lună și Soare
Să nu chemi echipaje de salvare!
(Andrei Dorian Gheorghe)

2. Eclipsă totală de Lună în România, de Eugen Florin Marc:



*

PLANETE

Dansează în cerc
stropi de rocă lichidă -
pierdere de timp
(Ovidiu Cioroianu)

După cum probabil bănuiți, cu astro-haiku-ul de mai sus, scris în 1997 de liderul Filialei SARM Bacău de atunci, începem să ne ocupăm și de planete.
La Festivalul Internațional de Cosmopoezie în limba engleză de la super-evenimentul (cu participanți de pe patru continente) EuRoEclipse Perseids 1999 al SARM, profesorul Ioan Adam a regizat „Parada Modei Planetelor”, un act foarte spectaculos, jucat în special de de eleve de la Liceul Mihai Eminescu din Bârlad, pe care l-a repetat cu mare succes și pe scena Astropoetry Show-ului oferit de SARM la Conferința Organizației Internaționale de Meteori de la Pucioasa din 2001.
Iată o imagine de la o altă reprezentație cu aceeași temă a Asociației Astronomice Sirius (pe care Ioan Adam a creat-o în 2001 și o conduce strălucit și azi, după 25 de ani), de data aceasta chiar la Liceul Mihai Eminescu, din 2008:



Să trecem și la astro-foto-colaje despre planete cu:
1. Marte, prima planetă care va fi vizitată de om, o lucrare mai de la sfârșitul anilor 2000 de brașoveanul Lucian Curelaru (astronom amator de elită, fost colaborator asiduu al SARM);
2. Un colaj fenomenal din fotografii proprii de pe la începutul anilor 2010 de Maximilian Teodorescu (un prieten vechi și drag al SARM), cu planete și detalii solare și lunare;
3. Cele șapte planete ale Sistemului Solar (desigur, fără Pământul pe care ne aflăm noi), un alt colaj senzațional din astrofotografii proprii, de Eugen Balint (de la Astroclubul Galaxis din Arad);
4. Încă un colaj uluitor, cu cele șapte planete și Soarele, realizat tot cu astrofotografii proprii de Constantin Sprianu (laureat la acest capitol la ultimul concurs național ASTRO-FOTO organizat de SARM).

Stelele, de la pitică la gigantă,
Se deplasează-ntr-o veșnică turnantă.
Simple sau multiple, nove sau variabile,
Duc planete în gravitații caritabile.
(Andrei Dorian Gheorghe)









Urmează patru lucrări de pionierul și campionul național al astroartei digitale (cofondator, alături de mine, al website-ului Cosmopoetry – SARM and Friends).
Dar mai întâi, două astropoezii, prima de prin 2009 despre descoperitorul legilor planetelor (germanul Johannes Kepler, care i-a fost discipol și continuator în domeniul astronomic danezului Tycho Brahe, ambii lucrând la Praga pe timpul când era Capitala Imperiului Roman de Națiune Germană), scrisă de un reputat poet și jurnalist care a intrat bine pregătit astronomic în mișcarea de astropoezie / cosmopoezie a SARM, iar a doua chiar despre legile planetelor traduse poetic, scrisă de subsemnatul și publicată inițial în engleză în 2007.
Precizez că astropoeziile și lucrarile de artă au fost realizate și publicate în anii 2000 pe Cosmopoetry – SARM and Friends.

KEPLERIANA
De Boris Marian (Mehr)

Cum de oamenii deștepți
Așa mi se pare
Nu se nasc când te aștepți,
Exemplare rare,
Astfel Kepler, astronom,
C-un prieten, Tycho,
Au văzut ce nici un om
N-ar vedea în tihnă,
Nici altfel, doar calculând,
Mai privind la ceruri,
Kepler spuse-n șoaptă, blând
Astea nu sunt cercuri,
Sunt elipse, dragii mei,
Ariile-s egale,
În acelaşi timp, cum vrei,
Vino și matale,
Calculează, de nu crezi.
Un dar de la Kepler,
Tycho Brahe, azi, praghezi,
Vestigia semper.

SPUNE-MI, KEPLER...
(SAU ÎNTREBĂRI DESPRE LEGILE PLANETELOR)
De Andrei Dorian Gheorghe

De ce orbitele oamenilor
sunt atât de sinuoase
în jurul adevărului?

De ce linia care unește
omul de fericire
mătură arii atât de neînsemnate
în timpuri atât de variabile?

De ce raportul pătratelor
faptelor oamenilor
este atât de diferit
de raportul cuburilor
viselor semimajore?

PLANETE
(1. Luceafărul;
2. A doua zi pe Marte;
3-4. Planetele Jupiter și Saturn văzute de pe sateliți)
Astroartwork de Călin Niculae









Iar în final, ceva mai apropiat de noi, „Planetă în iarbă”, o foto-creație de Cristina Țintă-Vass (fostă secretar general al SARM):



*

În luna Mai 2022 am participat la sesunea de astronomie a marelui simpozion cultural-anual (România – Republica Moldova) organizat de Muzeul Vasile Pârvan din Bârlad.
Aici, coordonatorul complexului astronomic local, Ciprian Vîntdevară (mare descoperitor de stele variabile), a brodat tavanul sălii Univers de la muzeu cu constelații, iar eu, în finalul episodului 9 (din 18 August 2022) al unui serial de 26 de episoade pe care l-am publicat pe website-ul Astronomers Without Borders, Bârlad Expedition 2022, i-am dedicat o scurtă astropoezie urmată de o imagine cu această desfășurare astroartistică:

Stele și constelații
reproduse pe un tavan
te pot face să zbori în
realul cer diafan.
(Andrei Dorian Gheorghe)



Iar la observatorul astronomic din Bârlad, același mare astronom român a pus pe un perete lucrarea de astroartă de tip tehnic a unui tânăr discipol de-al său, Petru Caracaș, reprezentând o celebră diagramă stelară, fapt pe care l-am consemnat în episodul 20 (pe 27 August 2026) al aceluiași serial pe care l-am publicat la AWB:

ÎN FAȚA DIAGRAMEI HERTZSPRUNG-RUSSELL
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe

Nu voi cerceta luminozități
sau magnitudini absolute
sau temperaturi stelare.

Ca reprezentant al Soarelui,
doar voi păși umil
pe diagonala secvenței stelelor principale,
care separă piticele de gigante...



...întrucât cărarea mea cosmică
va depinde mereu
de halouri solare.



Continuăm capitolul cu un adaos splendid din afară, o variantă florală mai veche a diagramei sus amintite, realizată același sensibil specialist pe care l-ați mai întâlnit în această antologie, astronomul și profesorul Harry Minți.



Apoi cu o splendidă imagine artistică, realizată sub genericul „La Muzeul Vasile Pârvan din Bârlad, jurnalismul, arta și astronomia se întâlnesc sub același cer!” de coordonatorul astronom Ciprian Vîntdevară.



Și-l încheiem cu imaginea celei de-a șaptea nove roșii luminoase (fenomen rezultat din fuziunea a două stele) descoperită în istorie, o realizare senzațională din 2015 (evidențiată în stânga jos) a aceluiași Ciprian Vîntdevară, (am găsit astrofotografia în sala observatorului astronomic):



*

Nu putem să continuăm fără a aminti doi excelenți astrofotografi, vedete ale tinerei și ambițioasei Asociații astROmania, care au realizat astro-foto-colaje fabuloase.
Primul, Alexandru Tudorică (autor a multe astrofotografii superbe în cariera lui, actual coordonator al Global Meteor Network – Romania), a cuprins fazele eclipsei totale de Soare peste un templu antic elen în expediția „Eclipsa anatoliană” din Martie 2006 a SARM, societate în care activa pe atunci.
Al doilea, Ștefan Pop-Coț (vicepreședinte al Asociației astrROmania și director al firmei cu nume letrist „Coțmic”) a adunat recent, într-o lucrare complexă, corpuri cerești fotografiate tot de el.
Lor li se poate adăuga aici și Nicolae Corlaci, liderul proiectului Astronick, dar puțin altfel, printr-o miniexpoziție personală astrofotografică mobilă:







*

Și tot n-am terminat cu astro-colajele!
În 2007 am inițiat și coordonat superproiectul internațional Moon and Fellows pe website-ul Cosmopoetry - SARM and Friends, pentru care am fost uimit de două „astro-photo-collage-poems” primite de la doi membri SARM, pe care le redăm mai jos.
Primul, de Ion(uț) Moraru:

Este eclipsa lunară
doar o frunză
printre mai mulți ochi?



Al doilea, de Gabriel Ivănescu (care pe atunci preluase, pentru puțină vreme, și funcția de webmaster al website-ului Cosmopoetry), pe care îl consider cel mai frumos de acest fel din cultura română, creat în 2005 exclusiv din imagini luate de autor și care, de fapt, cuprinde două astropoezii (atenție, pe fructele negre sunt inserate corpuri cerești!):
-În stânga:

Odată am văzut steaua Aldebaran
năpustindu-se spre Lună.
„Ocultație? Sau război ceresc?” – mi-am spus
uitandu-mă la marea încleștare.

-În dreapta:

arbore cosmic
fruct de gală
orion



*

REPORTER PRINTRE STELE
De Victor Chifelea

Hoinăresc vagabond stelar
căutând întâmplări șocante
și imagini de neșters

Întâlnesc mereu obiecte cerești
ca niște ochi nostalgici
scăpărând mistere

Intru în orbitele exoplanetelor
asemenea unor creiere bătrâne
și cobor pe suprafețele lor
ca pe niste bureți
curios să aflu
rosturile tărâmurilor

Gazetar cu experiență în Univers
hoinăresc vagabond stelar
căutând senzații vârtoase
ce-au să încapă
în ziare fragile

Prin această astropoezie „fantasy” (ușor modificată față de versiunea originală), apărută în 1997 în mini-publicația-supliment a revistei „Noi și Cerul” a SARM, „Festivalul Sazartinia – Spațiul Cosmopoeziei”, și compusâ de un inginer viitor laureat cu Marele Premiu Național pentru Astropoezie (și devenit din luna aceasta noul secretar general al publicației noastre, care a efectuat și corectura pentru acest număr), ne întoarcem la unii mari maeștri ai astroartei românești cu patru noi exemple (primele trei dinspre sfârșitul mileniului II):
1. Planetă interioară, de bucureșteanul Toma Hirth;
2. Războiul constelațiilor, de băcăuanul Adrian Macincă;
3. Ultima amintire, de bucureșteanul Călin Niculae;
4. O lucrare de titlu mondial pentru România, de clujeanul Alec Bartos, câștigătoare a competiției internaționale de postere World Space Week 2015.
(Despre autorul astropoeziei mai adaug că este cel mai vechi colaborator al meu în acest domeniu, de aproape patru decenii!
În același timp, îi mulțumim fostului secretar general, Ecaterina Rusu, pentru lucrurile importante pe care le-a făcut pentru noi.
Aceasta, deși suprasolicitată pe plan profesional, ne va rămâne în continuare alături în calitate de consultant.)









De la ultimul astroartist merită din plin să vedem și o poezie astronautică emoționantă pe tema primei ființe pământene care (în 1957) a fost aleasă să zboare în Cosmos (unde a și murit), pe care el a scris-o în 2025:

CAȚEAUA COSMONAUTĂ
De Alec Bartos

Îți caut privirea luminoasă
dar fără de maree oscilezi

Ca un mahmur te-aș sorbi
din prima andocare

Extraterestră și totuși
atât de intimă neantului meu

Radioamator
te aștept
și sper să bipăi iar
Laika!

Să vedem ce au făcut și unii dintre urmașii lor talentați.
Prin anii 2010 profesoara cercului de astronomie de la Palatul Național al Copiilor din București, Minodora Carmen Lipcanu, a organizat câteva ediții ale unui concurs național de astrofotografie și astroarte pentru elevi de liceu (și bine a făcut căci pe urmă nu a mai făcut).
Dintre lucrările acestora am selectat patru cu următorii autori: 1. Claudia Grâu; 2. Andrei Cezar Argatu; 3. Marius Codruț Bejan; 4. Delia Iulia Gireadă.









Și încă ceva admirabil, dar care ne pune în mare încurcătură căci nu știm ce va mai fi pe viitor.
Este vorba despre o lucrare de anul acesta, în care liderul Astroclubului Iași a apelat la Inteligența Artificială (AI) pentru a-și împlini superbul concept:

O PRIMAVARĂ FRUMOASĂ!
De Ioan Agavriloaiei



*

Și totuși, cel mai mare astro-foto-colaj (și încă fizic și adaptat mereu în timp!) din istoria României a fost realizat de Valentin Grigore, „Starea de Cer” (sau „Cale de la Pământ la Cer”), o veritabilă comoară națională cu prima variantă în 1996 la manifestarea „Perseide” a SARM și ultima la Poli SpaceFest 2026 (avem, deci, încă un jubileu de 30 de ani), desemnat de un juriu competent astronomic drept „Compoziția astrofotografică a secolului 20 în România” în anul 2000.
Și pentru că Valentin Grigore a mai făcut și alte astro-foto-colaje, redăm mai jos trei imagini cu lucrări de-ale lui: prima cu o fantezie lunară de dinaintea fotografiei digitale (pe film foto, expuneri multiple pe același cadru), a doua cu un extras din „Starea de Cer” din anii 2000 și a treia cu „Starea de Cer” expusă la Muzeul Național al Țăranului Român în 2025:







Tot lui Valentin Grigore, de astă dată ca foto-reporter, îi datorăm două fotografii pe care le consider „istorice”, cu exemplificarea altor tipuri de artă, pe care numai astronomii le pot explica așa cum se cuvine:
1. Comandorul Vasile Chirilă, nimeni altul decât expertul național în domeniul său, prezentându-și ampla expoziție de instrumente de astronavigație și hărți vechi marinărești la Târgoviște Astro-Space-Fest, organizat de SARM în 2025.
2. Colecționarul național de meteoriți și consilier al SARM, Răzvan Andrei, și expoziția sa de la Poli SpaceFest 2026 (din standul SARM), vizitată de directorul Institutului Astronomic al Academiei Române, dr. Mirel Bîrlan, și de coordonatorul Observatorului Municipal București, dr. Adrian Șonka.





*

Asteroizi -
candidați rebeli pentru
ierarhiile planetare.
(Dan Mitruț, 1997)

Se pare că primul astronom amator din România care a fotografiat un asteroid a fost bucureșteanul Deak Zoltan și a făcut-o în 1995 la manifestarea „Perseide” a SARM, iar extraordinar este faptul că l-a prins pe cel mai mare, Ceres (între timp devenit și planetă pitică fără să fi fost informat!), indicat de o săgeată, alături de un bolid Perseid mult mai grăbit.



Dar, vai, asteroizii (cei mai mulți aflați într-o centură – posibilă fostă planetă – între Marte și Jupiter; mai există însă și „troienii” lui Jupiter și alții, unii dintre ei de-a dreptul „vagabonzi”) nu sunt o țintă predilectă pentru astrofotografi întrucât nu sunt prea fotogenici, după cum ne-a arătat în 2021 printr-un exemplu binevenit un alt fost participant la „Perseidele” SARM din aceeași perioadă (actualmente lider al rețelei de Facebook „Grupul astrofotografilor amatori și profesionisti”), Sandu Val Cosmin:



Însă Valentin Grigore a căutat și a găsit o formulă de a ne arăta mai frumușel asteroizi la o ediție a emisiunii naționale seriale de astronomie „Noi și Cerul”, pe care o produce la Columna TV, ce a fost dedicată acestor corpuri cerești.



Oricum, noi vom trece la arta despre asteroizi și începem cu o lucrare din 1997 (luată din The Best of SARM Astro-Photo-Art-Poetry din 2005 de pe Cosmopoetry – SARM and Friends): este vorba despre o astro-haiga, cu un haiku de-al meu pe o lucrare din figuri geometrice de informaticiana Ioana Mitrea, inspirată de curentul de meteori Geminide.
Acesta, spre deosebire de curenții „cinstiți” de meteori, proveniți din resturi de la comete, se trage din asteroidul 3200 Phaeton (este o fantezie, totuși, pentru că asteroizii în general nu au atmosferă proprie, iar puținele excepții, precum cel amintit sau mai marele Ceres, dezvoltă doar temporar o atmosferă subțire, cu atât mai puțin vegetație) – astăzi se pare însă că s-a instaurat teoria că, de fapt, avem de-a face aici cu un corp intermediar între cometă și asteroid.

magic asteroid
cu atmosferă -
particule civilizate



În anul 2000 israelianul Ilan Manulis (director pe atunci la corpuri cerești minore al Israeli Astronomical Association – și descoperitor de asteroizi printr-un proiect specializat pe care îl condusese – mi-a publicat în engleză și ebraică în revista „Astronomia” a acestei asociații naționale următoarea astropoezie, pe care o voi însoți de o lucrare a marelui maestru național în astroarta digitală din România, Călin Niculae:

CENTURA DE ASTEROIZI
De Andrei Dorian Gheorghe

A fost planeta Phaeton aici,
distrusă de un dezastru cosmic?

Phaeton, fiul lui Helios,
a fost un conducător nepriceput
pentru carul spațial al tatălui său,
iar Zeus fost nevoit să-l ucidă.

A existat planeta Phaeton aici,
între Marte și Jupiter?

În fiecare noapte
misterioase planete mici
joacă o horă
și compun pentru noi
această poveste tragică,
solidaritate gravitațională.



Se împlinesc 20 de ani de când marii astronomi români stabiliți în străinătate, dar de un patriotism extraordinar de care ar trebui să se țină cont în cele mai inalte „sfere” din România, Ovidiu Văduvescu și Mirel Bîrlan, au creat la Paris proiectul european descoperitor de asteroizi EURONEAR.
Cei doi au lucrat o vreme împreună, după care Mirel Bîrlan, astronom la Observatorul din Paris, a convins Uniunea Astronomică Internațională să acorde numele România unui asteroid din centura principală.
Din 2021 Mirel Bîrlan a revenit în țară ca director al Institutului Astronomic al Academiei Române și organizează anual acolo Ziua Asteroidului – Ziua Porților Deschise, cel mai elitist eveniment public de astronomie din București.
Îmi amintesc faptul că el a participat la Conferința Organizației Internaționale de Meteori din 2011 de la Sibiu și eu l-am invitat prin surprindere pe scena Astropoetry Show-ului desfășurat la Teatrul ASTRA, iar el a improvizat pe loc în engleză următorul „speech” cu sclipiri astropoetice, în spiritul spectacolului (cândva o să trebuiască să vă povestesc mult mai multe despre Astropoetry Show-urile pe care le-am regizat la conferințele IMO):

Este pentru prima oară când particip la International Meteor Conference și sunt mândru că știința nu este doar „serioasă” sau… hai să spunem „știință fără amuzament”.
David Asher ne-a dăruit înainte un discurs strălucit despre cum putem face știință prin astropoezie, iar Andrei Dorian Gheorghe este un foarte, foarte bun regizor… pentru că Astropoetry Show-ul este strălucitor!
Dar nu știu de ce sunt și asteroizi pe scena acestui spectacol, ei nu sunt la fel de strălucitori ca meteorii.
Eroul meu, asteroidul, este plictisitor.
El este singur și are o orbită înclinată… el nu aleargă!
Iar eu… am o familie mare!
(Mirel Bîrlan)



Ovidiu Văduvescu, stablit în Insulele Canare din Oceanul Atlantic, a rămas apoi lider unic al proiectului EURONEAR și, împreună cu echipa sa majoritar românească, a descoperit sute de asteroizi și multora le-a dat nume românești, între care și „Miorița” unui asteroid apropiat de Pământ (povestea despre cum a ajuns mito-balada națională pe cer o voi spune altădată).
Dar Ovidiu Văduvescu (cu două doctorate la activ, unul luat în România și unul în Canada) mai are în palmares și un deceniu (1997-2006) în care a fost probabil „globe trotter”-ul nr.1 în astronomia mondială, lucrând la observatoare din America de Nord, America de Sud, Uniunea Europeană, Africa de Sud și Hawaii.
În superproiectul internațional Astravangarde de pe Cosmopoetry – SARM and Friends din 2006 am încercat să evidențiem acest aspect printr-un colaj excepțional cu cinci astfel de observatoare astronomice de la mare altitudine pe care el le-a fotografiat (San Pedro Martir - Mexic, Mauna Kea - Hawaii, Cierro Tololo și La Silla - Chile, Pic du Midi – Franța), împreună cu urarea sa pentru toți iubitorii cerului:

Cer senin
oriunde v-ați afla!
(Ovidiu Văduvescu)



Ar mai fi multe de spus, dar ne vom rezuma acum la două superlative din România.
Echipa Asociației Astronomice Sirius a semnalat recent că a descoperit, în cadrul unui program internațional, șapte asteroizi provizorii (aceasta pentru că omologarea oficială a unui asteroid se face în circa un deceniu).
Iată o diplomă de recunoaștere parțială a acestui mare succes românesc, cu siglele International Astronomic Search Collaboration, NASA și PanSTARRS, primită chiar de președintele acestei asociații, profesorul Ioan Adam.



Cel mai activ urmăritor de asteroizi și comete din România (și raportor în acest sens la Minor Planet Center) este Felician Ursache din Sfântu Gheorghe (membru în conducerea SARM), consemnat prin observatorul său particular Starhopper, care a ajuns în anumite perioade chiar primul între astronomii amatori și înaintea multor observatoare profesioniste celebre în clasamentul mondial de acest fel.
Sporadic, el mai face și astrofotografii de artă, și iată-l - fotografiat de un alt membru din conducerea SARM, Marcel Jinca din Bumbești Jiu (îmi cer scuze, dar nu pot să le spun sfântugheorgheanul sau sfântugheorghistul Felician și respectiv bumbeștijiuanul sau bumbeștijiuistul Marcel) - în acest sens pe timpul prezentării sale de la Târgoviște Astro-Space-Fest 2025:



În finalul capitolului revenim la astrocaricatură, redând două lucrări tragicomice de Elisabeta Petrescu, care a ratat de puțin, din cauza unei scurte pauze nefericite, o ocultație a asteroidului Huya din 2019:





*

Trecem și la arta astropoeziei matematicii (nu vă temeți, nu vor fi dezvoltări fanteziste de tipul Ion Barbu / Dan Barbilian, ci tratarea unei teme concrete din geometria în spațiu).
Spre sfârșitul lui 1999 m-am pomenit cu un telefon de la ilustra președintă a Asociației Române de Educație prin Astronomie, profesoara matematiciană Erika Lucia Suhay, care m-a onorat cu solicitarea de a scrie împreună o poezie despre o teoremă celebră.
Evident că n-aveam cum s-o refuz, iar după ce aceasta a fost gata, ilustra doamnă a citit-o cu mult succes în fața elitei matematciemilor din patrie la festivitatea de lansare a revistei „Arhimede 2000”, iar mai târziu la gala de cosmopoezie de la Târgoviște International Astro-Fest 2018 (organizat de SARM la Muzeul de Istorie Dâmbovița), unde eu am citit varianta în engleză, iar dumneaei pe cea originală în românește (de remarcat că în fotografia de mai jos, făcută de George Tănase, în fața doamnei Suhay se afla însuși președintele fondator al organizației mondiale Astronomers Without Borders, americanul Mike Simmons):

TEOREMA CELOR TREI PERPENDICULARE
(un altfel de enunț)
De Erika Lucia Suhay și Andrei Dorian Gheorghe

O rază lungă din steaua Aldebaran
S-a-nfipt chiar perpendiculară pe un plan
Pe baza unui T orizontal taman
Inclus cuminte-n planu-acela pământean.

Şi orice minunată scăpărare-a ei
Căzând oblic pe punctul intersecției
Acelui T, ar fi, prieteni dragi, hai-hui,
O perpendiculară-n capul T-ului.



*

Am căutat la aprozar,
Dar n-am găsit niciun quasar.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Quasarii, adică obiecte cvasi-stelare imense, sunt o temă foarte interesantă și mai greu de studiat.
În acest sens, este de remarcat că la sesiunea națională de astronomie din Mai 2026 de la Muzeul Vasile Pârvan din Bârlad, o astronomă profesionistă de la Institutul Astronomic (și vicepreședintă SARM în timpul liber) și-a început prezentarea cu următorul manifest personal de studiere a quasarilor (originalul a fost scris în limba engleză):

QUASARII
- cele mai extreme motoare ale Universului -

De la descoperire la găuri negre, discuri de acreție și Universul timpuriu -
fără doctorat necesar!
Nu-i știință a rachetelor!
(Ruxandra Toma)



*

Sunt oameni mai răi chiar decât un gând,
Iar altii-s mereu buni, ca niște frați.
Mai sunt și-astropoeții adevărați
Ce nu pot fi înlocuiți nicicând!
(Andrei Dorian Gheorghe)

De bună seamă, cărțile nu trebuie să lipsească din acest număr-tezaur al publicației noastre.
Iată cum arăta standul cultural-astronomic al SARM (pe care l-am pozat în August 2024) la tabăra „Perseide 2024” de la Runcu Stone: vreo 35 de cărți și publicații de astronomie și cosmopoezie, magneți cu corpuri cerești, planisfere și tablouri astrofotografice de Valentin Grigore:



În „cincinalul” precedent am dus de multe ori cu mine cărți ale editurii de cultură astronomică Astromix (cu mai multe contribuții de-ale mele despre SARM și mișcarea astronomică națională). condusă de clujeanul Dan-George Uza, la evenimente de astronomie din țară și îmi amintesc cu plăcere că în Iunie 2024 (ce pitoresc o să sune!) am realizat o miniexpoziție cu astfel de cărți într-o bibliotecă!
Este vorba despre biblioteca municipală din Huși, unde profesorul Vicu Merlan, lider al Astroclubului Vega, a organizat o excelentă conferință de astronomie (care între timp a devenit anuală) cu participare națională – redau o poză pe care am făcut-o atunci chiar în timpul unei prezentări a organizatorului.



Aici miniexpoziția Astromix a inclus 12 produse editoriale (atâtea am putut să car cu mine): o astro-felicitare jubiliară SARM, două tipuri de planisfere, cartea „Cum să înveți stelele” de Victor Anestin, traducerea „Romanian Star & Sky Lore” de Ion Otescu, trei cărți scrise de Dan-George Uza și patru de mine.
Iată și o imagine cu marele astronom gălățean Jan Ovidiu Tercu, pe care l-am surprins în cercetarea ei:



Și dacă în ultima vreme au început să circule „liste canonice” despre cărți de bază din literatura română alcătuite de mai-mari oficiali în domeniu (evident, urmate de contestări vehemente, ca și în cazul altor liste de același fel, cu scriitori și poeți), noi vom arăta o listă necanonică de cărți de raftul 1 în ce privește cosmopoezia (care nu poate fi contestată decât de cei care vor să cadă în ridicol) – nu am trecut aici și Trilogia Astronautului Sazartinus (Editura Polidor, 1993-1994), pe care am prezentat-o într-un număr trecut și care a declanșat mișcarea de astropoezie / cosmopoezie a SARM, întrucât aceasta conține nu doar astropoezii, ci și (cam multe) cosmopoezii science fiction și fantasy, așa că intră la categoria „Raftul 1 - special”.
(Avem și exemple de raftul 2, ceea ce înseamnă bine, dar cu lipsuri astronomice sau literare considerabile.
Aici ar fi putut intra și autorul acela de pomină, susținut de unii literați și unele autorități față de care el se gudura la greu – și care în schimb nu au băgat în seamă mișcarea de astropoezie / cosmopoezie a SARM, unde respectivul a și fost acceptat puțin de probă până s-o ia razna, dar în care n-ar fi avut loc decât de la mijloc la periferie -, un caz despre care am mai amintit pentru că și-a însușit fără pic de rușine termenul de cosmopoezie și l-a deviat grosolan.
Cărțile lui oricum nu puteau intra în raftul 1 deoarece ar fi evident pentru oricine are treabă cu astronomia că el nu observa cerul, ci îl lua din cărți, apoi se chinuia să scoată imagini literare sofisticate și „aburitoare” despre Cosmos fără profunzimea și claritatea specifice unui cunoscător, plus că în „rafturile” noastre nu sunt primiți hoții de idei, plagiatorii și impostorii.
Și chiar dacă a reușit să amețească în parte prin lumea literară - în general nu chiar competentă în astronomie -, el nu a fost câtuși de puțin recunoscut de lumea astronomică, cea care contează în această situație.
Cât despre rafturile 3 - acceptabil - , 4 – slăbuț - și 5 - nesatisfăcător -, am văzut lucrări pentru copii scrise mai degrabă din oportunism financiar - cărțile pentru cei mici se vând bine - decât din chemarea dragostei față de cer.
Dar vom mai reveni asupra tuturor „rafturilor”.)
Iată această listă de raftul 1:

1. Cărți de autor.
Deși SARM a publicat nenumărate astropoezii în revista „Noi și Cerul” și suplimentele ei, precum și ulterior în rubrici specializate pe lista electronică naționala de astronomie SARM(news), doar trei autori și-au asumat să publice cărți de astropoezie într-un peisaj literar de la indiferent până la ostil, iar acestea până la pandemie au fost:
-„Noile atroproverbe în versuri ale astronautului Sazartinus”, de Andrei Dorian Gheorghe, 1997;
-„Cer, Om, Pământ”, de Zigmund Tauberg (profesor de matematică și lider de salon cultural), 2005;
-„The Astral City of Roman – COSMOPOETRY” (bilingvă), de Tit Tihon (profesor de matematică și fost preparator de olimpici în astronomie), 2015 (m-a trecut și pe mine drept coautor, dar eu nu am făcut decât fotografiile și traducerile în engleză);
-„Simfonia astrală”, de Zigmund Tauberg, 2019.

2. Cărți de echipă (toate realizate de SARM și apărute la Editura Sfinx 2000, condusă de inimosul Valentin Luca (astăzi, ca mulți alți români merituoși, locuitor al Canadei);
-„Poeme astrografice românești” din 2001 (bilingvă română-engleză, supliment al revistei „Noi și Cerul” – a fost oferită participanților la Conferința Organizației Internaționale de Meteori din Septembrie 2001 de la Cerkno, Slovenia);
-„Ora astropoeziei românești și Astropoezie pe piscuri – participări originale românești în programele pe 2002 ale Societății Scriitorilor Națiunilor Unite”, 2003 (povestea extraordinară a demersului SARM în două superproiecte mondiale de poezie, care a adus României, din punct de vedere cantitativ, locul 2 și respectiv locul 1 pe națiuni);
-„Târgoviștea cosmică”, de Valentin Grigore (astrofotografii de-ale autorului și citate astropoetice bilingve română-engleză de astropoeți din SARM), 2007 (acest album a intrat în posesia mai multor personalități planetare).

3. Colecția de șapte cărți din 2021-2025 de Andrei Dorian Gheorghe (nu le mai repet titlurile, le puteți găsi pe Internet, alături de altele foarte interesante, la editura de cultură astronomică Astromix, condusă de Dan-George Uza), dedicată, cu multă poezie astronomică, istoriei astroumanismului românesc.
Voi reveni pe viitor asupra fiecăreia dintre ele.







Pentru a înțelege mai bine diferența dintre astropoezia avansată, de raftul 1, creată de iubitorii autentici ai cerului, și alte încercări (de poeți oricât de mari, dar care nu practică dragostea constantă față de cer), am ales trei astropoezii de clasă mondială, selectate din prima, a doua și respectiv a treia carte.

PARLAMENTUL SISTEMULUI SOLAR
De Andrei Dorian Gheorghe

Planetele gigante:
Partidul Puterii.
Centura de asteroizi:
Partidul de Centru.
Planetele terestre:
Partidul Opoziției Moderate.
Sateliții:
Partidul Servituții.
Cometele:
Partidul Opoziției Dinamice.
Meteorii:
Partidul Tinereții.

Nimeni nu dorește vreo schimbare a
Voinței Electorale Divine
pentru că Soarele
este un Rege luminos!

OCHII MAMEI LUI GAUSS
De Zigmund Tauberg

Dorind ca să-și uimească draga-i mamă,
Vestitul Gauss, într-o zi, socoate
Ca fazele lui Venus să-i arate.
Atunci el la observator o cheamă
Și-o pune să vizeze,
Tot socotind ca să o minuneze
Văzând o seceră prin instrument,
Iar Gauss e convins, pentru moment,
Că pentru ea e lucru de mirare,
Dar uite că, în clipa următoare,
În alt mod, ea mirarea și-o revarsă:
De ce se vede secera întoarsă?
Iar Gauss nu mai poate de uimire,
A mamei ageră privire
Distinge, cu ochi liberi, ale lui Venus faze
Și doar de-un sigur lucru e-ncurcată:
De ce luneta, când primește raze,
Imaginea din ea e inversată?
Iar el constată: „Eu acum iau seama
Ce ochi de vultur are mama!”

RADIOTELESCOPUL
De Tit Tihon

Oare planetele-s fierbinți sau doar din gheață?
Eu chiar cred că undeva, în Univers, este și viață.
Când privesc uimit cerul senin, presărat cu stele,
Cred că văd în depărtare multe lumi materiale.

Și iar privesc nedumerit cerul plin de alte lumi,
Cu un radiotelescop scrutez materia întunecată
Și-n abisalii ochi de gheață, la mii de ani lumină,
Privesc coduri nonconforme, ce de fapt vroiam.

Și lumi trecute mi se arată în depărtatul Univers.
Astre văd la orizont. Păcat. Demult au dispărut.
Doresc să ajung la ele, este cale mult prea lungă,
Doar radiotelescopul mă reîncarnează în comete.

*

Dacă te uiți bine pe hartă
Găsești și ceva astroartă!
(Andrei Dorian Gheorghe)

1. Dintr-un sentiment firesc de frăție față de cei de dincolo de Prut, încep cu fântâna-zodiac (de lângă clădirea observator-planetariu, operată de „astronomul Basarabiei” dr. Vitalie Chistol) din parcul Universității Tehnice din Chișinău, cu figurine din metal reciclat, înconjurând o imitație a Soarelui, în fapt un dispozitiv conectat la satelitul artificial al Republicii Moldova.
(Am făcut fotografia în Iunie 2024, când mă număram printre invitații la un schimb de experiență la respectivul observator-planetariu local.)
2. Secvență din noua alee a planetelor de la Planetariul Baia Mare (condus de Ovidiu Ignat), campionul național între planetarii în găzduirea artelor astronomice.
(Am făcut fotografia în Iulie 2024, când am participat la Jubileul de 55 de ani ai acestei instituții - n-am putut prinde într-o singură poză decât primele patru planete de la Soare, pentru o poziție mai bună ar fi trebuit să fiu deasupra tuturor, dar nu-mi luasem elicopterul cu mine.)
3. Aspect din sala observatorului astronomic din Bârlad, împodobită astrofotografic și astroartistic de coordonatorul Ciprian Vîntdevară și elevii săi.
(Am făcut fotografia în Mai 2026, când am participat la sesiunea națională anuală de astronomie de la Muzeul Vasile Pârvan.)
4. Fotografie artistică de la complexul astronomic al Universității Ștefan cel Mare din Suceava, unde (așa cum am mai spus) s-au afirmat prin activități duse mult peste fișa postului originalul astronom Dimitrie Olenici și radioastronomul Cezar Leșanu, și care organizează anual festivalul-concurs de astronomie și astroarte pentru copii „Equinox”.









*

Și totuși, m-am gândit că n-ar strica să prezentăm chiar acum unul din cele câteva zeci de acte pe care le-am regizat în Astropoetry Show-urile de la conferințele International Meteor Organization (1997-2011).
Am ales unul din 2007, susținut cu Valentin Grigore (în rolul Tiranului Afon) în cinematograful din Bareges în Pirineii francezi, pe unde trece Turul Franței la ciclism.
Acesta s-a bazat pe o adaptare pe care i-am făcut-o astropoeziei „fantasy” (compusă în 1983) cu care am deschis trilogia sazartiniană (volumul „Morgana spațială”, 1993) – care a fost republicată în engleză în antologia superproiectului mondial Dialogues Among Civilizations Through Poetry Readings 2003.
O primă variantă (în engleză, dar și în română fără diacritice) a acelui act am inclus-o în Cosmic Dance de pe Cosmopoetry – SARM and Friends în 2007, însă acum o vom arăta în românește ca lumea, cu un aranjament ușor modificat.
Fotografiile au fost făcute de Cristina Țintă-Vass, Marius Robescu, Jean Marc Wislez (Belgia), Casper ter Kuile (Olanda), Luke Bastiaens (Belgia) și Jeremie Vaubaillon (Franța, cel mai în vogă savant pe meteori din lume la acea oră).
Iar participanții la conferință și spectatorii n-au chemat poliția să ne aresteze, nici salvarea să ne ducă la spital, ci s-au bucurat frenetic de moment.

DANS COSMIC
De Andrei Dorian Gheorghe



Scoica pribeagă
se oprise la o aglomerare de stele
și se pornise ca să fredoneze:

„Prea multe stele…
prea puțini meteori…
Cântecul acesta nu poate fi atins
de vreo dorință indiscretă
căci adâncul său a fost prin raze nins
de o lumină secretă…”

Ca la o magie,
toți cei din preajmă începură dansul:
caii-cometă se unduiau în cercuri stranii,
planetele fericite se îmbrăcau în mai multe curcubee,
pietonii spațiali valsau altceva decât se știa,
rachetele se învârtejau într-un balet nemaivăzut,
ba chiar și stelele își modelau strălucirea
după accentele cântecului.

„Taci, nemernico!” –
strigă deodată Tiranul Afon,
apropiindu-se într-o mare viteză.



Dar fiecare își văzu de dans mai departe,
iar melodia continuă să se prelingă imperturbabilă:

„Prea multe stele…
prea puțini meteori…
Cântecul acesta nu poate fi atins
de vreo dorință indiscretă …”

„Taci, nebuno,
că-ți fracturez vocalizele!”

Încă un pas și ar fi fost prea mult.

Tiranul se mișcă amenințător.

Peste o clipă,
din el nu mai rămase decât un fum luminos,
care se răsfiră
dansând
în praful universal.







*

În caz că ultimul capitol v-a înspăimântat, vom atenua acest aspect prin trei imagini cu domnișoare astroartiste pe care SARM le-a desemnat Miss în cele peste 600 de evenimente astronomice pe care le-a organizat în istoria sa:
1. Miss Telescop 2006 – Cristina Țintă-Vass;
2. Miss Global Astronomy Month 2010 – Cristina Slovineanu;
3. Miss Runcu Stone 2022 – Ioana Iulia Ilie (care ține în mâini un desen cu Luna făcut de ea însăși).







*

Cea mai frumoasă artă din cerul cel mare
Este sigur eclipsa totală de Soare
Și-oricat de sus arta umană s-ar întinde,
Spre ea doar în mod asimptotic poate tinde.
(Andrei Dorian Gheorghe)

Chiar dacă prima parte a numărului 9 din publicația noastră a fost dedicattă „eclipsei românești” din 1999, vom exemplifica acest adevăr incontestabil din astrocatrenul de mai sus prin alte cinci imagini din jurul acelui fenomen - prima, o bancnotă specială emisă inspirat de statul român cu banda de totalitate a eclipsei, următoarele patru fiind astrofotografii:
1. Bancnota BNR;
2. Foto de Ștefan Berinde;
3. Foto de Adrian Sima, procesare de Ovidiu Văduvescu;
4. Foto de Deak Zoltan;
5. Foto de Adrian Sima, procesare de Valentin Grigore.











*

Și încă o formă de astroartă, de dată recentă: combinație între cer și om...

CAPTURĂ SELFIE
(9 Iunie 2026, Târgoviște)
Astro-foto-poezie de Valentin Grigore

Minunata conjuncție a celor mai strălucitoare planete:
Venus și Jupiter.
Cerul, în joaca lui cu aștrii, creează momente remarcabile.
A fost o seară de poveste!



*

În Mai 2026 la POLI SpaceFEST am făcut o poză la un stand al revistei „Știință și Tehnică” cu două lucrări făcute cu suport AI: în dreapta cu o balerină ce pare înstelată jur-imprejur și în stânga cu o pisică ce pare... „înplanetată” pe frunte!




Am decis prin urmare să ne apropiem de finalul acestei antologii online unicat în istoria culturii române cu alte trei lucrări „astroart”, mai vechi cu 15-25 de ani, de la mari maeștri ai genului (1. Călin Niculae; 2. Mircea Mureșanu; 3. Dan Mitruț) și câteva versuri intercalate între ele, alături de concluzia că...
Bine c-am apucat să facem această antologie a artelor astronomice din România, punctând formele de bază și lăsând subiectul deschis pe mai departe, înainte ca AI-ul să pună stăpânire covârșitor pe acest domeniu!



A fost, cândva, Big Bang.
Va fi, poate, și Big Crunch.
Universul pulsator,
Nu treci prin el prea ușor!
(Andrei Dorian Gheorghe, 1997)



Lumea terestră cu erele,
Iar Cosmosul cu misterele.
(Andrei Dorian Gheorghe, 2026)



*

Iar ca de ultima oră, vă mai oferim o altă imagine cu astroartă superioară.
La București AstroFest 2026 a existat un colț de excepție, aranjat de Alex Vizitiu: câteva tablouri astrofotografice de Valentin Grigore (cel ce a inventat cu mulți ani în urmă acest mod de exprimare) alături de celebra miniatură telescopică „Hubble de România”, construită de Octavian Blagoi (expert altruist în repararea și salvarea mai multor telescoape din mișcarea astronomică națională) de la Institutul Astronomic al Academiei Române.

Mă lasă adeseori fără glas
Formele unice de măiestrie.
Surprinzătoare la fiece pas,
Creațiile în astronomie!
(Andrei Dorian Gheorghe)



*

Și acum revenim la faptul că artele astronomice nu înseamnă doar... arte plastice astronomice!
Pe 23 Iunie 2026 Salonul Cultural Mihail Sebastian din București (singura entitate cultural-literară din țară care de peste două decenii face regulat loc astronomiei și astropoeziei, plus că asigură mereu momente de muzică, de regulă clasică, de cel mai înalt nivel), condus de profesorul matematician Zigmund Tauberg și fiica sa, doctorița Liana Tauberg, a realizat o ședință dedicată solstițiului de vară.
Cu acest prilej am asistat la un superb turnir de artă a poeziei scurte (haiku, tanka, epigramă), din care am remarcat o serie de astro-haiku-uri de clasă.
Cei doi protagoniști au fost chiar Zigmund Tauberg, cel mai longeviv astropoet din lume (98 de ani și 8 luni la acel moment), și marele poet Constantin Kapitza, recent premiat la un concurs internațional de poezie (cu peste 100 de participanți din România, Spania și America Latină).
Redau de la eveniment două dintre haiku-uri, dedicate Soarelui, ce vor fi urmate de trei fotografii, primele două cu cei doi organizatori, plus Constantin Kapitza în prima și respectiv subsemnatul în a doua, iar a treia făcută de mine în aceeași zi – veți vedea o legătură de tip urban cu eroul ceresc al solstițiilor și totodată susținătorul principal al vieții pe Pământ.

Dilatată stea
În inima mea vie,
Un acoperiș.
(Constantin Kapitza)

Pete diverse
chiar pe chipul Soarelui,
mediu alergic.
(Zigmund Tauberg)







*

Pentru finalul acestui număr de publicație unicat și tezaur în cultura română am ales o altă perlă arhitecturală.
Aceasta a fost creată de arhitectul Luigi Lipizer în anii 1850 pentru marele jurist aristocrat Constantin Bosianu și include un turn în formă de stea cu șase colțuri.
Desigur, micul palat la care mă refer a rămas neschimbat la exterior, dar ceea ce a găzduit de-a lungul timpului îl face de-a dreptul fabulos.
Astfel, acesta a fost casă conspirativă unionistă înainte de Unirea Principatelor Române din 1859, apoi sediu temporar al consiliului de miniștri, după care a devenit sediu provizoriu al serviciilor de meteorologie, oră exactă și seismologie, create de Ștefan Hepites începând cu anii 1880.
În 1908-1912 a devenit sediul provizoriu al observatorului astronomic și meteorologic de stat, creat de Nicolae Coculescu, după care a fost sediul Comitetului Național Astronomic Român în anii 1930, iar după 1990 servește ca bibliotecă a Institutului Astronomic al Academiei Române.
Pentru a i se evidenția în mod public frumusețea cu prilejul evenimentului anual Ziua Asteroidului – Ziua Porților Deschise, observarea Soarelui prin telescop de către vizitatori (asigurată de astronomii profesioniști ai institutului) se face chiar în fața minunatei clădiri, pe care am pozat-o la manifestarea respectivă din 26 Iunie 2026.



Casa Bosianu e-o mândrie
Cu-al ei turn stelar
Spre cerul plenar
Și-un halou etern de-astronomie.
(Andrei Dorian Gheorghe)



*

EPILOGUL ACESTUI NUMĂR

Urmează ca pe viitor să prezentăm detalii de la cea mai mare dispunere astroartistică din istoria României, Salonul Internațional de Arte, Fotografii și Publicații Astronomice, cu exponate din 30 de țări, de la superevenimentul EuRoEclipse Perseids 1999 al SARM.

Îmi exprim cu acest prilej recunoștința pentru cei mai devotați susținători ai departamentului cultural-astronomic al SARM.
Aceștia au fost părinții mei Costică Gheorghe (1927-2007) și Steliana Gheorghe (1934-2009).
Fără eforturile, sacrificiile și dăruirea lor, acest departament și rezultatele sale nu ar fi existat.

STELIANA ȘI COSTICĂ
Astropoezie de Andrei Dorian Gheorghe
Foto-colaj (din 2011) de Valentin Grigore

Fericiți copiii cu părinți minunați.
Ei le pot învia visele neîmplinite
și le pot adăuga în lume
o lumină superioară.

Nu doresc metafore grele,
Ci, modest, gândesc doar că amintirea lor
Se cere capturată-ntr-al vieții decor
Ca meteorii printre stele!



*

Director: Andrei Dorian Gheorghe
Președinte fondator al SARM: Valentin Grigore
Web master: Florin Alexandru Stancu
Secretar general: Victor Chifelea
Membru de onoare: Dănuț Ionescu
Consultant: Ecaterina Rusu
Portal publicație: https://cosmopoetry.ro/noi-si-cerul-literar/
Adresa de contact: [email protected]
ISSN 1454-3052