NOI ȘI CERUL
(LITERAR)

SUMAR:
FOTBAL CU SOARELE ȘI URĂRI ASTRO-UMORISTICE, O RECAPITULARE CONCEPTUALĂ CU BUCURII COSMOPOETICE, O SCURTĂ RETROSPECTIVĂ A ACTIVITĂȚILOR SARM ȘI A ALTOR REALIZĂRI PE 2025 CU CÂTEVA ASTRO-ELOGII, O ASTRO-REVENIRE SPECTACULOASĂ, ASTRO-SORCOVA!, GESTURI NOBILE FAȚĂ DE ASTROPOEZIE, REGIUNI - PE PĂMÂNT ȘI PE LUNĂ, TELESCOAPELE DIN LA PALMA, UN ASTRO-ANUNȚ IMPORTANT ȘI CEVA DIN ISTORIA SARM CARE A SCHIMBAT FAȚA ASTROPOEZIEI MONDIALE, UN MINI-SERIAL ȘI ALTE LUCRĂRI DE ASTROPOEZIE (ATLAS, POLARIS, STELE VARIABILE, ASTERISME, LANȚUL LUI MARKARIAN ETC.), TREI SUPER-COLAJE ASTROFOTOGRAFICE DIN BAIA MARE, TREI POVEȘTI ALE CERULUI DE LA OBSERVATORUL DIN PÎRJOL, D’ALE GALAXIEI, CONSTELAȚIA CAPRICORNUS, EXEMPLIFICARE DE CER PROFUND, INIMI CEREȘTI, POVEȘTI DE LA TÂRGOVIȘTE ASTRO-SPACE-FEST 2025, GEMINIDE 2025 – PROLOG CU UN CAMPION OLIMPIC INTERNAȚIONAL DE JUNORI ÎN ASTRONOMIE ȘI „REGELE METEORIȚILOR”...

*

La mulți ani și un 2026 mai bun, cu sănătate și împlinirea dorințelor principale!
Și pentru că orice am face, spectacolul preferat al oamenilor pe Terra nu este în niciun caz cosmopoezia, ci un sport cu 22 de jucători, trei arbitri și o minge, în care lucrurile nu ne merg prea bine, trebuie să adăugăm…

HAI ROMÂNIA LA FOTBAL CU SOARELE!!!
Astrofotografie artistică de George Tănase



Plus câteva astro-urări de bază:

Să nu vă lăsați legați de...

LANȚUL LUI MARKARIAN
(Galaxiile Markarian’s Chain: M84, M86, NGC 4477, NGC 4473, NGC 4461, NGC 4458, NGC 4438 și NGC 4435 în Virgo)
Astrofotografie de Ovidiu Dascălu



Să nu călăriți meteori...

PERSEIDE
(12/13 August, 2022, Runcu Stone, Dâmbovița)
Astro-foto-compoziție de Valentin Grigore



Să nu vă lăsați loviți de...

TROMPA ELEFANTULUI
(Elephant’s Trunk Nebula în Cepheus)
Astrofotografie de Cristian Dănescu



Și să nu luați la bord...

TAURIDE DE NORD
(12 Noiembrie 2025, Cristolț, Sălaj)
Astro-foto-compoziție de Eduard Andrei Mociran



*

Pentru că suntem la început de an, vom face mai întâi o recapitulare conceptuală.
(Îmi cer, totodată, scuze cititorilor în caz că acest număr al publicației noastre li se va părea prea lung, dar în asemenea momente sunt necesare și unele bilanțuri practice și clarificări teoretice, iar conținutul va fi foarte intens.)
Există patru tipuri principale de astropoezie (poezie astronomică avansată, de regulă supervizată și acceptată de iubitorii cerului):
-de contemplare distantă a cerului;
-de laborator, consecință a căutărilor în cărți și pe Internet;
-observațională, când există legătură directă între astropoet și cer;
-de jonglerie, când autorul își permite să se joace constructiv și surprinzător cu cerul, pe baza unei cunoașteri rezonabile a acestuia.
Conform unui „Manifest” pe care l-am lansat la Festivalul de Cosmopoezie din 1996 și pe care l-am perfecționat de atunci în continuu, există și mai multe direcții cosmopoetice - adică de astropoezie în combinație cu alte forme de exprimare artistică.
(Ciudat este – aici vorbesc strict în nume personal și îmi cer scuze față de iubitorii cerului, dar sunt lucruri care trebuie puse la punct, după care vă veți putea bucura din plin de virtuțile cosmopoeziei reale – că în lumea literară din patrie, pe care o admirăm și o respectăm pentru frumoasele ei realizări, au existat - din păcate, ca peste tot - și neaveniți care au luat în considerare alte așa zise „manifeste” cu tematici asemănătoare, în fapt niște plagiate nereușite după SARM, apărute mult mai târziu, deși simple căutări pe „google” despre „cosmopoetry”, „astropoetry” și derivatele acestora i-ar fi lămurit cum stau lucrurile.
Dar să fiu mai explicit cu ceva semnificativ despre aceste situații ridicole... sau mai degrabă tragicomice.
Pentru aceștia nu a contat că, în anul 2000, SARM avea deja organizate:
-patru ediții ale Festivalului de Cosmopoezie la Târgoviște - dintre care una internațională în limba engleză cu americani, britanici și francezi adevărați, nu internațională în limba română cu invitați din Republica Moldova și eventual din Diaspora românească, așa cum se practică des pe la noi;
-două gale de cosmopoezie la Observatorul Municipal Amiral Vasile Urseanu din București;
-patru „astropoetry show-uri” la conferințele International Meteor Organization și unul la conferința mondială profesionistă a NASA de la Tel Aviv din Aprilie 2000 despre curentul de meteori Leonide – unde Valentin Grigore primise invitația de participare pentru meritul de a fi fost observatorul individual nr.1 în lume, cumulat vizual și fotografic, la marea furtună de bolizi Leonide 1998, iar eu fusesem invitat tocmai pentru a regiza acel spectacol de astropoezie românească.
Sau că SARM realizase antologii de astropoezie tipărite în limba engleză în 1996-2000 pentru mediul astronomic internațional, ca suplimente ale revistei naționale de astronomie „Noi și Cerul”.
Sau că informații despre această mișcare a SARM au apărut mai mereu în cel important cotidian al timpului, „România liberă”, la postul național Radio România și la singura emisiune săptămânală de astronomie de atunci din Europa, Contact Astronomic - Radio Contact.
Ca să nu mai amintesc și că mișcarea de astropoezie și cosmopoezie a SARM a primit pe atunci recenzii favorabile de la puternicul trust literar britanic New Hope International în paginile sale online și că istoricul nr.1 al poeziei speculative mondiale, anglo-americanul Steve Sneyd, îi dedicase un articol elogios, „Stars in the East – The Romanian Cosmopoets” („Stele în Est – Cosmopoeții Români”) în numărul pe Martie-Aprilie 2000 al Jurnalului Science Fiction Poetry Association din SUA, Star*Line.
...Ci a contat faptul că un impostor – pe care, de bună credință, îl informasem despre toate activitățile SARM, de unde se inspira la greu cu imitații și care ulterior cerșea să fie recunoscut drept valoare unicat prin bilețele pe care le strecura în cărțile pe care le trimitea la redacții literare – a lansat în același an, 2000, un manifest aberant al cosmopoeziei – ceva extrem de confuz, spre SF și cu idei prelucrate din manifeste literare mai vechi pe care le găsise.
Mai mult, văzând că SARM are un Festival de Cosmopoezie, lamentabilul impostor – care n-a îndrăznit niciodată să „pășească” în mișcarea astronomică și de care aceasta n-a auzit niciodată - s-a dat drept fondatorul unei fictive... „Școli de Cosmopoezie”!
Un alt caz penibil pe care l-am aflat în alte pagini scrise de diletanți în domeniu a fost că un alt impostor, care scrisese câteva poezii SF, a fost numit chiar – la cererea lui, desigur, către colegii-i literari -, nici mai mult, nici mai puțin, chiar „părintele cosmopoeziei românești”!
Cu alte cuvinte, încălcări grosolane ale principiului „dacă nu știi, nu te băga”!
Așa că, printre altele, unul din rolurile publicației noastre este să spulbere asemenea enormități și să apere niște concepte clare, create și aplicate consecvent de SARM pe plan internațional, care au adus aprecieri înalte pentru România în medii de elită.
Iar asemenea cazuri de impostură se pot întâmpla oriunde, inclusiv în mișcarea astronomică, așa că nu trebuie permis unora apăruți peste noapte să se dea pionieri în zone pe care alții le-au străbătut înaintea lor.
Oricum, prin această publicație, SARM a început deja să realizeze nu doar o punte solidă între astronomi și literați, ci și o tribună majoră și deschisă pentru exprimarea frumosului inspirat de cer, întrucât înalta spiritualitate a iubitorilor acestuia nu poate decât să îmbogățească în mod superior cultura română,
În fond, întrebarea care se pune și la care avem dreptul la un răspuns onest este dacă mai știe cineva vreo mișcare românească de creație care, asemeni celei de astropoezie / cosmopoezie a SARM, a fost nr. 1 mondial pe parcela ei timp de trei decenii.)
Iată, așadar, care sunt formele cosmopoeziei:
-astro-foto-poezia (componenta de bază a cosmopoeziei), când autorul este deopotrivă fotograf și poet (aici trebuie adăugat că, la rândul ei, astrofotografia este în principal, de trei feluri: de obiecte de cer profund, de peisaj cer-pământ și urbană);
-„astro-art-poetry”, când autorul le face, de asemenea, pe ambele, adică poezia și lucrarea de artă (iar în aceasta din urmă poate intra și colajul astrofotografic);
-„astro-photo-art-poetry”, când autorul le face pe toate trei;
-teatrul astropoetic;
-muzica astrofolk (unde autorul compune atât versurile, cât și muzica);
-în unele cazuri, pot exista și alte forme prin îmbinări ale astropoeziei cu prozele de tip umoristic, mitologic sau istoric în spiritul culturii astroumaniste (SARM având în acest sens un departament cultural-astronomic încă din Septembrie 1995), ba chiar și cosmopoezia science fiction & fantasy;
-tot conceptului de cosmopoezie i se poate asocia și poemul astrofotografic (fără versuri).
Aceste principii pot fi încălcate în cosmopoezia de echipă, atunci când un grup realizează, prin membrii și invitații săi (care pot fi și astropoeți, astrofotografi și astroartiști specializați) o expoziție sau o producție web în forma unei lucrări colective de tip „astro-photo-poetry”, „astro-art-poetry” sau „astro-photo-art-poetry”.
Am făcut aceste precizări întrucât:
-SARM a lansat termenul de astropoezie și conceptul de cosmopoezie în anii 1990 (pe care le-a făcut cunoscute și pe plan internațional din 1994-1996), creând în 1996, așa cum am spus, chiar și un festival anual specializat;
-de-a lungul timpului am văzut suficiente deviaționisme delirante cu privire la acestea din afara lumii astronomiei, susținute de profani în domeniu (probabil că voi povesti mai multe cândva despre faptele respective);
-publicația noastră își propune să continue linia din colecția de șapte cărți dedicată istoriei astroumanismului românesc (de la origini la celebrarea a 35 de ani de la Revoluția antitotalitară din Decembrie 1989), pe care am publicat-o la Editura Astromix în 2021-2025 (le puteți vedea pe website-ul acesteia), să amintească unele aspecte importante cuprinse în ele și să scoată la o lumină mai puternică valori inestimabile din trecutul mișcării de creație a SARM.

Și pentru că tot am deschis subiectul, iar cosmopoezia este, în fond, o formă superioară a felului în care ne raportăm la cerul înstelat, să vedem ce ne-au spus în acest sens președintele fondator al SARM și cei mai talentați astropoeți „creați” de manifestările SARM, doi profesori ce au fost laureați cu Marele Premiu Național pentru Astropoezie.
Mai întâi, motto-ul din 1993 pentru lansarea manifestării cultural-astronomice anuale „Perseide” a SARM, pentru care România a fost anunțată ulterior pe locul 1 în lume „pentru promovarea mișcării de observatori de meteori”, alături de SUA și China, la conferința International Meteor Organization de la Puimichel (Franța) în Septembrie 1993.

Admirați împreună cu noi
splendorile cerului înstelat.
Priviți lumina stelelor și descoperiți
pe Cel Ce A Creat Lumina!
(Valentin Grigore)

Apoi o definire entuziastă a cerului din partea unui băcăuan, fost vicepreședinte al SARM, prin care acesta a deschis, în Ianuarie 1997, numărul inaugural al mini-publicației „Rasalgethi - supliment de artă astronomică al revistei <Noi și Cerul>”.

Privind cerul, omul s-a lăsat oglindit de sine însuși.
Cutezanță și neputință, lumină și întuneric, melancolie și taină.
Cerul nu a înșelat niciodată spiritul trecut dincolo de capcana dualității.
Imensitatea Cosmosului nu trebuie să fie teama călătorului la început de drum, ci îndemnul de deschidere și înălțare adresat ființelor căzute în nevoile pământului zilnice și uneori silnice.
Ați văzut vreodată un meteor în toată splendoarea evoluției sale pe firmament?
Acest exemplu de frumusețe irepetabilă poate fi primul pas spre îmbogățirea spirituală a ființei umane.
(Dan Mitruț)

Și o altfel de definire a cosmopoeziei, dată cu grație în 2021 de un târgoviștean ce a fost „copilul minune” al astropoeziei românești în anii 2000.

Iată,
așa se naște cosmopoezia.
Un om
trasează o orbită
plină de frumuseți
unui om
fără efemeride.
(Adrian Sima)

Mă voi adăuga și eu celor de mai sus cu un astroproverb în versuri despre dragostea față de cer, pe care l-am publicat în ultima mea carte din „trilogia astronautului Sazartinus” („Renașterea astronautului Sazartinus”, 1994, Editura Polidor, București), în care am lansat termenul de cosmopoezie.

Am sacrificat alte bucurii firești,
Mângâind cu gândul fiecare soare.
Poate că n-am știut să mă opresc.
Am căutat acul în Carul Mare!
(Andrei Dorian Gheorghe)

Continuăm, pentru o exemplificare mai amplă după aceste patru mostre din „vechime”, cu patru „bucurii” cosmopoetice recente de la membri ai SARM.

APRILIE 2025
Astro-foto-poezie de Valentin Grigore

Soarele, Cerul și Pământul
încap într-un bob de rouă!
Tot așa și Cel de Necuprins
poate avea loc în noi.



COMETA TSUCHINSHAN-ATLAS
Astro-foto-poezie de David Justin (elev)

Primul contact cu o cometă
de pe cerul întunecat al insulei La Palma
în expediția Canare 2024 a SARM.
Acolo Universul pare mai aproape
și magia nopții se simte mai intens.



PERSEIDE 2024 LA RUNCU STONE
Astro-foto-poezie de Erik Culescu (elev)

Spectacol cosmic sublim!!!
Stelele căzătoare
se plimbau nestingherite
printre razele colorate...
de Aurora Boreală!



DECEMBRIE 2024
Astro-foto-poezie de Cătălin Liță

Acum câteva nopți am lăsat camera astro
afară în curte timp de 2 ore,
iar pe senzorul ei s-a asezat praful…
praful Pleiadelor!



*

Așa cum se cuvine, încep mai întâi a povesti în numărul actual din această publicație (pe care am pornit-o din admirație pentru cei ce iubesc modest și onest astronomia și o înalță prin faptele lor) despre organizația din care fac parte și căreia îi datorez foarte mult în împlinirea trecerii mele pământești.
Trebuie spus că și în 2025, ca de altfel în toți anii din 1993 încoace, Societatea Astronomică Română de Meteori (SARM), cea de-a doua societate națională de astronomie din istoria României (după cea creată de Victor Anestin în 1908, activă până în 1912) și prima de după Revoluție, și-a demonstrat din nou anvergura prin activitățile membrilor săi.
Aceasta nu prin declarații mesianice iluzorii, împliniri umflate forțat și promisiuni aberante, ci prin rezultate concrete, din care enumerăm (atenție, nu mă voi referi la astronomi profesioniști ce reprezintă instituții de stat și în particular fac parte din asociații de amatori, ci la oameni care au făcut lucruri mari pentru astronomie pe cont propriu și cu mari sacrificii):
-profesorul Sorin Hotea (lider al Astroclubului SARM Sighet) a continuat să administreze portalul național AstroInfo (cu informări și astrofotografii la zi);
-neobositul autor de cărți de astronomie sub egida SARM, Marcel Jinca (lider al Astroclubului SARM Gorj), a oferit editorial, ca de obicei, efemeride astronomice (precum și, de-a lungul întregului an, o salbă uimitoare de acțiuni de popularizare a astronomiei în rândul celor foarte tineri);
-renumitul Răzvan Andrei (membru foarte important al SARM) a etalat dispuneri publice expoziționale de meteoriți;
-Cosmin Sorin Micloș (consilier SARM) a realizat prezentări publice cu telescopul său de ultimă generație prin asociația sa Ucenicul Astronom;
-Felician Ursache (consilier SARM) a realizat colaborări intense cu Minor Planet Center prin rezultatele obținute la observatorul său particular Starhopper;
-președintele fondator al SARM, Valentin Grigore (de mai mulți ani producător chiar al trailerului celui mai mare eveniment astronomic anual din lume, Global Astronomy Month – a făcut aceasta și în 2025!), a asigurat pentru SARM participări cu prezentări astronomice (inclusiv la Academia Română și Biblioteca Națională) și standuri diversificate (dominate de astrofotografii) la evenimente majore de astronomie și științe, administrarea grupului național de Facebook „Meteor-Romania”, colaborări cu International Meteor Organization (de altfel, SARM a participat cu lucrări conținând contribuții la cercetarea științifică, istoria astronomiei și astromitologie la toate conferințele acestei organizații în perioada 1992-2013, unde în plus a realizat și 15 Astropoetry Show-uri în 1997-2011; nu mai vorbim despre nenumăratele rapoarte observaționale la Baza de Date a IMO de la începutul anilor 1990 încoace), tabere sub un cer curat la Runcu Stone, mai multe ieșiri observaționale în țară - atât pentru publicul larg, cât și în afara orașelor -, expediții observaționale peste mări și țări (în Insulele Canare și la Cercul Polar) și, în același timp, a condus reprezentarea României la organizația mondială de celebrare a astronomiei Astronomers Without Borders (AWB) și a continuat să realizeze complexa emisiune națională serială TV de astronomie „Noi și Cerul” la Columna TV.
Astfel, SARM și-a onorat din nou misiunea asumată încă din 1993, de a juca, pe cât posibil, un rol unificator în mișcarea astronomică românească, după eșecul tentativei neinspirate din 1992 de refacere, la o scară mai amplă, a Societății Astronomice Române de pe vremea antebelică, datorat nesincronizării dintre astronomii amatori și cei profesioniști (întrucât s-a uitat că pe plan internațional, de regulă, conceptul este că astfel de societăți sunt create pentru activități ale astronomilor liberi, între care astronomii de la instituții de stat sunt bineveniți).
Desigur, trebuie să felicităm și alte asociații (cărora le dorim numai succese) pentru realizările lor deosebite (doar ne aflăm în aceeași barcă navigând în oceanul cosmic!): Sirius în mediul școlar și în plan cultural-astronomic, Astroclubul București pe plan tehnic (întotdeauna strălucitor la acest capitol din 1968 încoace), Astromania pentru ieșirile observaționale colective, AstroNauticus pentru prezentări de astronavigație marină, Space Club pentru activități în rândul copiilor, Societatea Română pentru Astronomie Culturală pentru acțiunile ei publice din Transilvania și Banat etc., precum și pe editorul de astronomie al revistei „Știință și Tehnică”, Cătălin Beldea, care și-a continuat cu succes seria de Astroshow-uri în mall-uri, în timp ce, dintre profesioniștii care lucrează cu publicul larg, Adrian Bruno Șonka (fost secretar general al SARM în anii 2000) a reușit să mențină Observatorul Municipal București pe poziția de cel mai vizitat muzeu din Capitală prin prezentările sale astronomice pitorești, pigmentate de efecte comice inconfundabile.
De altfel, domniei-sale i-am dedicat următorul astrocatren:

LUI ADRIAN BRUNO ȘONKA
De Andrei Dorian Gheorghe

Sunt doar doi Bruno în lume, domnilor,
De-a căror importanță nu pot să fug:
Sărmanul Giordano a fost ars pe rug,
Dar Șonka ne arde cu… astroumor!

În același timp, la Institutul Astronomic al Academiei Române, dr. Mirel Bîrlan și echipa sa și-au continuat „revoluția” popularizării astronomiei în medii variate (începută după pandemie) într-un mod nemaivăzut până acum din partea ilustrei instituții.
Acestei echipe de astronomi profesioniști i-am dedicat următorul astrocatren, pe care l-am citit chiar în fața ei pe 21 Decembrie 2023, la sediul institutului, cu prilejul unei festivități de sfârșit de an:

PENTRU ASTRONOMII DE LA I.A.A.R.
De Andrei Dorian Gheorghe

Deși în stele sunt avut,
Tot mă mai rog la institut:
„Să ne aduceți noi povești,
Voi, telescoape omenești!”

Iar pe plan internațional, dr. Ovidiu Văduvescu (din Insulele Canare) și echipa sa din proiectul EURONEAR (cu Lucian Hudin din Cluj-Napoca și alții mereu la datorie) au continuat să uimească prin asteroizii descoperiți, cărora le-au dat nume românești.
Și domniei-sale i-am dedicat un astrocatren:

LUI OVIDIU VĂDUVESCU
De Andrei Dorian Gheorghe

Cu EURONEAR este mai abitir
Să vezi asteroizi noi ca într-un șir
Pentru că Ovidiu Văduvescu, da,
A dus România la rangul de stea!

(Ca idee, aceste astrocatrene-dedicații au fost publicate inițial în cartea mea din 2025 „Cronici astronomice jubiliare...” de la Editura Astromix și rămân valabile pentru totdeauna.)
Este, de asemenea, de evidențiat și profesorul Vicu Merlan cu Astroclubul Vega din Huși, care într-un orășel de la graniță, lăsat fără cale ferată, a reușit să organizeze o frumoasă conferință cu participare națională în Iulie 2025 și să editeze o revistă trimestrială de astronomie.
Am mai aflat și că la complexul astronomic din Galați, în urma petiției organizate de ambasadorul American Association of Variable Star Observers, Gabriel Neagu (de la Astroclubul Călin Popovici), semnată de sute de iubitori ai cerului, s-a demarat o anchetă pentru cazul incredibil că un manager paralel cu astronomia a închis observatorul pe timp de noapte atât pentru observații astronomice, cât și pentru public.
Ca să se înțeleagă mai clar cât de mult bine au făcut României observatorul din Galați și proiectul său Astroclubul Călin Popovici, care au descoperit numeroase stele variabile în vremurile „normale” de dinainte, aduc aminte doar că simbolurile acestei simbioze, coordonatorul Jan Ovidiu Tercu și astronomul amator Gabriel Neagu au descoperit spre sfârșitul lui 2024 și o stea variabilă de tip Young Stellar Object într-un roi stelar în formare din constelația Cefeu.
Iar eu le-am dedicat chiar atunci următorul astrocatren:

ASTRONOMILOR GĂLĂȚENI - 2024

Astronomii Tercu și cu Neagu
Au mai descoperit, cu tot dragu’,
O tânără stea variabilă.
(N-au spus dacă-i și abordabilă!)

Mergând mai departe în ce privește stelele variabile, adaug și că un fost student a lui Jan Ovidiu Tercu și actual coordonator al complexului astronomic din Bârlad, muzeograful astronom Ciprian Vîntdevară (totodată excelent astrofotograf și organizator de astro-evenimente) a trecut în anul 2025 de 70 de stele variabile descoperite!
Mai salutăm, de asemenea, și rezultatele soldate cu multe medalii internaționale ale tinerilor olimpici români în astronomie, obținute cu ajutorul unor dascăli devotați și pricepuți, precum și ultimele realizări ale editurii de cultură astronomică Astromix din Cluj-Napoca.

Printre toate acestea, rămâne, cu siguranță, la loc de cinste super-evenimentul unificator Târgoviște Astro-Space-Fest 2025 (pentru organizarea căruia, de dragul iubitorilor cerului, Valentin Grigore a făcut eforturi inimaginabile), de o amploare astronomică ce nu a mai fost atinsă în istoria Romaniei decât de EuroEclipse Perseids 1999, Târgoviște International Astro-Fest 2018 și Târgoviște Astro-Fest 2023, organizate tot de Valentin Grigore și SARM.

Nu în ultimul rând, mișcarea de astropoezie și cosmopoezie a SARM a dominat acest gen de creație pe plan mondial în 2025, atât la nivel individual prin subsemnatul (ca în fiecare an din 1995 încoace), cât și ca națiune (ca în fiecare an din 1996 încoace) prin lucrările pe care le-a publicat în limba engleză pe website-ul Astronomers Without Borders și, în același timp, a realizat șase spectacole colective (mai mici sau mai mari) de astropoezie – la Observatorul Municipal București, în amfiteatrul principal din clădirea rectorarului Universității Politehnice (cu prilejul București SpaceFEST), la Runcu Stone (cu ocazia manifestării anuale „Perseide” a SARM), la Salonul Cultural Mihail Sebastian, la Târgoviște Astro-Space-Fest și la Star Party-ul „Geminide” de la Runcu Stone - acestea au format o parte din Festivalul de Cosmopoezie pe 2025.
(În ce mă privește, după ce în 2022 am devenit primul astropoet membru „spotlight” al organizației mondiale AWB grație unui interviu ce mi-a fost solicitat pentru lista ei internă de discuții online – aceeași onoare i s-a oferit și lui Valentin Grigore pentru realizările lui uriașe în astronomie –, am descoperit, tot butonând pe website-ul ei, un top al contribuitorilor de astropoezie, pe care eu îl conduc la mare distanță de următorul clasat - o americancă stabilită în Spania, care scrie astropoezie de laborator despre obiecte de cer profund - și la distanță uriașă de al treilea clasat - un polonez care se străduiește să etaleze latura filosofică a astropoeziei.)
Cât despre anul care tocmai a început, ne propunem în publicația de față incursiuni mult mai ample în trecutul acestei mișcări și în plus vom realiza, pentru destindere, un supliment lunar care va fi lansat odată cu fiecare număr al publicației mamă și va include cele 12 capitole ale lucrării „Astrocatrene avangardiste distractive” de Andrei Dorian Gheorghe (multe dintre aceste astrocatrene au produs amuzament entuziast atunci când le-am citit „în avans” la cele mai importante evenimente de astronomie din ultimul timp).
Iar primul dintre aceste suplimente cuprinde „Capitolul I: Astrocatrene pentru o scurtă cercetare de istorie literară”, o conexiune a uneia dintre cele mai îndrăgite specii poetice, catrenul, cu trecutul literaturii și cultura astronomică într-un fel cum nu ați mai pomenit.
Doresc însă acum să-mi exprim admirația și recunoștința față de profesorul Sorin Hotea, conducătorul Astroclubului SARM Sighet, care încă din 2002 conduce și excelentul program informațional „AstroInfo – astronomie și spațiu cosmic” atât pe blog, cât și pe Facebook, deschis tuturor autorilor de astrofotografie.
Motiv pentru care îi dedic următorul astrocatren:

LUI SORIN HOTEA
De Andrei Dorian Gheorghe

Lași cerul să-ți ghideze viața
Și ridici mult mai ușor ceața.
Fără AstroInfo, noi am fi
Mai săraci în stele zi de zi!

La fel am procedat și pentru cel ce scrie anual câte o carte de „Efemeride astronomice”, liderul Astroclubului SARM Gorj:

LUI MARCEL JINCA
De Andrei Dorian Gheorghe

Ce ne oferă cerul în noul an
Ne anunță Marcel Jinca, năzdravan,
Și-nțelegem că, oricât de aridă,
Viața-i mai mult decât „efemeridă”!

*

SECVENȚE DE LA TÂRGOVIȘTE ASTRO-SPACE-FEST 2025
Poem fotografic de Valentin Grigore







*

Clujeanul Gelu Claudiu Radu a fost un fenomen în SARM și l-am întâlnit prima dată la Târgoviște la manifestarea „Perseide 1995”, când era elev în ultimul an de liceu.
La „Perseide 1996” a obținut locul 2 la concursul de astropoezie pentru tineret din cadrul primei ediții a Festivalului de Cosmopoezie al SARM.
Apoi chiar la începuturile studenției (la Fizică în Cluj-Napoca) și-a asumat, ca redactor- șef sub directoratul lui Valentin Grigore, realizarea revistei trimestriale „Noi și Cerul” a SARM, pe care a dus-o până în anul 2000 (pe atunci computerele erau un lux, iar el tehnoredacta cantități imense de texte care îi veneau prin scrisori obișnuite – inclusiv de la mine, care eram redactor șef-adjunct al aceleiași reviste).
Dar cel mai mult m-a legat de el faptul că împreună am demarat „Astropoetry Show”-urile de mare succes de la conferințele International Meteor Organization (IMC).
A fost un astro-actor excepțional și am jucat cu el în aceste spectacole în 1997-2003.
Apoi el s-a mutat în Germania cu familia (soția și doi copii), dar a revenit ca să ducem din nou împreună greul celui mai grozav „Astropoetry Show” internațional din toate timpurile (care a durat 2 ore și 22 de minute) la IMC-ul de la Sibiu din 2011, unde SARM (cu Valentin Grigore coordonator) a fost organizatorul local și a trebuit să regizez acte cu participanți din vreo 20 de țări, veniți de pe patru continente.
(Puteți vedea ce s-a întâmplat atunci, de altfel, în superproiectul web The 15th Astropoetry Show at the International Meteor Conference, de pe Cosmopoetry – SARM and Friends.
Iar despre toate acestea am scris în cartea mea din 2021, „Teatrul astropoetic – un triumf românesc în umanismul astronomic mondial”, de la Editura Astromix.)
Și iată că recent, după ce cam dispăruse de o vreme din peisajul astronomic, Gelu Claudiu Radu a revenit ca... astrofotograf de obiecte de cer profund!
Iar pentru că la viața lui a fost și laureat național pentru astro-haiku, redau mai jos o creație de-a sa din 1997, demnă de „galeria cosmopoetică de aur”, în combinație cu două dintre noile sale astrofotografii (cu Galaxia Andromeda și Nebuloasa Cap de Cal din Orion).

TIMP ȘI SPAȚIU
Astro-foto-poezie de Gelu Claudiu Radu



Mai e secunda –
lespedea cenușie
a Cosmosului



*

Urmează o frumoasă surpriză, mijlocită de „ultimul mohican” din marea frăție din anii 1990 dintre Astroclubul Bucuresti și SARM, Dănuț Ionescu (despre ale cărui „năzbâtii” recente voi povesti puțin mai încolo).
Pur și simplu, acesta mi-a trimis ceea ce aș numi „astro-colindul anului 2025”, scris de un membru de seamă al AB, IT-ist pasionat de astrofotografie și nu doar atât, spectrele sale fiind recunoscute de American Association of Variable Star Observers.
(Deși este vorba despre o specie de poezie cu posibilități limitate, acesta s-a distins prin inteligența cu care a abordat-o, lucrând ceva atractiv și accesibil pentru toate vârstele).
Iar forma aleasă pentru publicare include și două eșantioane din disponibitățile lui astrofotografice demonstrate în 2025.

ASTRO-SORCOVA, VESELA
(Foto 1: Nebuloasa Eagle în Serpens;
Foto 2: Soarele în H-alpha)
Astro-foto-colind de Răzvan Orbu



Sorcova, cosmica...
Am venit cu sorcova
Și e o steluță-n ea.
Și-am venit cu veselie
Să vedem o galaxie...
Și când vremea e frumoasă...
Să pozăm o nebuloasă!
Iar la Soare ce să fie?
Să facem spectroscopie!



*

Dacă tot am „trecut” pe la Soare, să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului!
Este vorba despre laureatul la astrofotografie solară al ultimului concurs național de astrofotografie (organizat de SARM în 2015 – când or fi trecut 10 ani?), bucureșteanul Gabriel Corban, pe care în ultimii ani l-am văzut atașat mai mult de Asociația Astronomică Urania.
După respectivul succes, acesta a primit numeroase distincții internaționale pentru astrofotografiile sale, culminând cu un loc 2 la secțiunea solară în cadrul celui mai mare concurs de astrofotografie din lume, ZWO Astrophotographer of the Year, organizat de Royal Observatory Greenwich (pe unde trece meridianul 0) și a cărui gală anuală are loc la British National Maritime Museum.
Prin urmare, suntem onorați să redăm o lucrare de la sfârșitul lui Decembrie 2025 a acestui excepțional astrofotograf, pentru care am scris un astrocatren.

LUI GABRIEL CORBAN,
CAMPION ÎN ASTROFOTOGRAFIA SOLARĂ
De Andrei Dorian Gheorghe

Nimeni aici și în cer nu e perfect,
Așa că ai lua Soarele acasă
Cu tot cu pete, ca un straniu efect
Care ți-ar face viața mai frumoasă.

SOARELE CU PETE ȘI PROTUBERANȚE
Astrofotografie de Gabriel Corban



*

În continuare, voi aminti (nu într-o ordine cronologică, ci într-una aleasă de mine) câteva gesturi din anul 2025, care m-au impresionat în mod deosebit și încep cu...

Veteranul astronom Dănuț Ionescu, refondator al revistei naționale de astronomie „Orion” în 1990-1993 (pentru finanțarea căreia lucra ziua ca inginer în proiectare, după amiaza ca meditator de matematică și noaptea ca vânzător de butic) și apoi realizator al emisiunii săptămânale Contact Astronomic – Radio Contact, neobosit popularizator de astronomie implicat în organizarea marii manifestări cultural-astronomice anuale „Perseide” a SARM în anii 1990 și ghid voluntar pentru public la Observatorul Municipal București, pe urmă emigrat în Noua Zeelandă la începutul anilor 2000, unde a devenit de asemenea un foarte activ astronom amator și, în același timp, reprezentantul permanent al astronomiei românești în emisfera sudică...
Acesta a fost „gratulat” în August 2025 cu numele său dat unui asteroid descoperit de Proiectul EURONEAR (condus de dr. Ovidiu Văduvescu din Insulele Canare).
Cu acest din urmă prilej, el a publicat un articol autobiografic impresionant în Nr.288 din Septembrie 2025 al Newsletterului Royal Astronomical Society of New Zealand, din care am extras următorul pasaj:
„Între 1993 și 1998 am găzduit programul de astronomie Contact Astronomic la Radio Contact România, în direct cu ascultătorii.
Aici, împreună cu Andrei Dorian Gheorghe, astropoet internațional, am jucat ceva astro-teatru scris de Andrei.
Sunt bucuros să spun că Andrei și cu mine am fost onorați în același timp cu câte un asteroid marcat după numele noastre.” (Dănuț Ionescu)
Despre cele din ultima frază, el mi-a trimis și un mesaj simpatic, împreună cu o imagine simulată din centura de asteroizi:
„Dragul meu Asteroid 679211!
Profesorul Daniel Berteșteanu de la Astroclubul București a avut generozitatea de a-ți genera orbita, incluzând și o animație.
Cu drag te îmbrățișez,
Asteroid 653667.”
(Desigur, el s-a referit la codurile numerice ale asteroizilor ce ne poartă numele.)
Mulțumindu-i reputatului observator al cerului și educatorului Daniel Berteșteanu, îmi mai amintesc cu plăcere că tot Dănuț Ionescu mi-a promovat astropoezii în revista „Orion” și la Contact Astronomic, m-a introdus în SARM în 1995, iar în 2022, după ce parlamentul neo-zeelandez a hotărât celebrarea anuală a apariției Pleiadelor (numite Matariki în graiul local), m-a solicitat să scriu o astropoezie pe această temă, pe care, după ce am scris-o, a publicat-o pe paginile de Facebook ale principalelor organizații de astronomie din Noua Zeelandă și Australia.
Nu este de mirare, deci, că în ultima mea carte (din 2025) i-am dedicat un astrocatren:

„NEO-ZEELANDEZULUI” DĂNUȚ IONESCU
De Andrei Dorian Gheorghe

Dănuț Ionescu este un hazos
Ce merge acum cu capul în jos
Și încearcă să o facă bine
Căci Crucea Sudului îl susține!

Continuând seria de gesturi de neuitat care mi-au fost adresate ca „manager” al astropoeziei de mare performanță internațională din România, mă voi referi la un astrocatren onorant pe care mi l-a trimis apreciatul poet Constantin Kapitza pe 31 August 2025, după ce a citit cartea mea „O epopee a cerului românesc” (Editura Astromix, 2022) – o încercare de istorie a mișcării astronomice românești și a celei contemporane de astropoezie, în care m-am străduit să cuprind numeroase alte incursiuni culturale:

UNUI ASTROPOET
De Constantin Kapitza

Ce lucrare minunată
A scris Doru într-o carte.
M-a convins că niciodată
Universul n-are moarte!

El mi-a mai scris: „Am terminat cartea. A fost excelentă. Am aflat lucuri pe care nu aveam să le aflu vreodată. Mulțumesc.”
Și de altfel, tot referitor la aceeași carte, Dănuț Ionescu (despre care tocmai am povestit) mi-a spus recent prin telefon că „ar fi trebuit să se numească nu „O epopee”, ci „O enciclopedie culturală a cerului românesc” și că ar trebui premiată de Academia Română.
(Reamintesc, subtitlul acesteia este „Mișcarea astronomică, literații stelelor și unirile vechi și noi ale românilor”, ceea ce înseamnă că include și referințe la contribuția
astronomilor la unirile teritoriale românești - Valahia cu Moldova în 1859, România cu Dobrogea în 1878 și Marea Unire din 1918-1920 -, precum și la acțiunile și proiectele care i-au adus împreună pe iubitorii cerului din România de-a lungul timpului.)

Pe 11 Septembrie 2025, în urma unei donații de carte de la Editura Astromix pe care o făcusem Muzeului Național al Țăranului Român prin intermediul custodelui Milica Furtună, am primit următorul mesaj de la bibliotecara instituției:
„Stimate domnule ANDREI DORIAN GHEORGHE.
Ne face o deosebită plăcere ca prin intermediul acestui mesaj să vă mulțumim pentru cele trei cărți pe care ni le-ați donat:
1. O EPOPEE A CERULUI ROMÂNESC.
2. CAUTÂND CORPURI CEREȘTI PE CALEA EROILOR – OMAGIU PENTRU CONSTANTIN BRÂNCUȘI.
3. ROMANIAN STAR & SKY LORE.
Cărțile pe care le puneți în lumină sunt de un real folos specialiștilor de la Muzeul Țăranului Român – etnologi, muzeografi, artiști plastici –, cât și celor ce au țara în inimă.
Vă suntem recunoscători pentru sprijinul acordat îmbogățirii fondului de carte al Bibliotecii noastre și vă asigurăm de aleasa noastră considerație.” (Adriana Condu)

În numărul din trimestrul 3 pe 2025 al revistei culturale online „limbaromana.org” (fondată și condusă din 2014 de energicul Lucian-Mihai Marin), criticul literar Mihai Floarea (căruia îi mulțumim pentru curajul de a fi devenit cel dintâi din această categorie de literați care și-a propus a se ocupa în profunzime și pe termen lung de „judecarea” mișcării de astropoezie / cosmopoezie a SARM) a scris următoarele într-un articol:
„Felicitându-i pe inițiatorii și organizatorii festivalului dedicat cosmopoeziei și salutându-i cordial, în finalul acestor însemnări critice, pe toți cei implicați în nobila mișcare, țin să mulțumesc inimosului Andrei Dorian Gheorghe pentru dăruirea sa! Îi urez din toată inima succes în continuare!”

Tot un gest nobil pentru astropoezie l-a constituit voluntariatul dublu-licențiatei (în sociologie și psihologie) Ecaterina Rusu (cu o experiență literară incluzând și faptul că pentru o vreme a lucrat la o mare editură bucureșteană), care a efectuat corectura pentru numerele 3 și 4 ale „Noi și Cerul (literar)”.
Începând cu anul acesta, ea ne va ajuta și mai mult de pe poziția de secretar general al publicației noastre.

Ceva mai devreme, pe 18 Mai, după București SpaceFEST, „astrofilatelistul național” Alec Bartos din Cluj-Napoca (laureat pentru design la World Space Week 2015) mi-a trimis un „mini-eseu poetic” (cu o referire la ultima mea carte, „Cronici astronomice jubiliare...”, 2025, Astromix) mai relevant decât o tonă de felicitări monotone:
„Dragă Dorule (ce nume predestinat poți să ai).
Nu știu cum de nu te-a executat nimeni până acum… că e greu să trăiești după ce te cunoaște Omu’… făr’ să-i fie Dor de tine.
Știu că mi-ai făcut <debutul literar> - ce pretențios sună!
Am citit cu nemascată satisfacție capitolul în care mă regăsesc…
Aș fi postat pe Facebook întru propria laudă și te-aș fi <taguit> întru recunoștință… dar nu mi-ai răspuns la cererea de prietenie așa că am renunțat.
Nu mi-a părut rău… pentru că am sentimentul că nu e locul unde să aprecieze lumea povestea noastră…
<Mixed feelings> despre asta…
Poezii pe Facebook??? Pfff…
Aș bea o bere sau poate o cafea corretto cu tine undeva unde nu e dimineață, Om al tuturor orbitelor!
Suntem puțini cei care nu avem răsărit și apus.
La noi e atât noapte, cât și zi în funcție de planeta unde ne e capul…
Eu azi îs în Lună… mâine mai vedem.
Sper să ni se mai intersecteze orbitele într-una din infinitele existențe cu care suntem.
Datori.”

Iar în ce privește asteroidul cu care am fost onorat de Proiectul EURONEAR (datorită lui Ovidiu Văduvescu, Valentin Grigore și Lucian Hudin), Uniunea Astronomică Internațională și Minor Planet Center, ulterior am fost felicitat într-un mod special de sensibilul poet cu mai multe cărți la activ Cezar-Mihail Bucur, care la ședința din 19 August 2025 a Salonului Cultural Mihail Sebastian a compus spontan și a citit un catren pe care apoi mi l-a scris pe un exemplar din cartea sa „Religia Iubirii”:

Andrei Gheorghe Dorian
E-un Columb contemporan
Care și-a găsit în vid
Propriul său asteroid.
(Cezar-Mihail Bucur)

Voi păstra cu drag acest exemplar și, totodată, mai adaug că marele meu prieten englez Alastair McBeath (totodată mare prieten al culturii astronomice din România – co-traducător al Romanian Star & Sky Lore de Ion Otescu), fost vicepreședinte al International Meteor Organization, cu care am scris și publicat în jurnale internaționale multe articole de astromitologie și istorie a astronomiei (peste 30 au fost republicate în celebra bibliotecă digitală de astronomie care este gestionată de NASA, Smithsonian Institution și Harvard University; în fapt, am dus împreună Meteor Beliefs Project – mai mult el – și Meteor Contemporary Poetry Project – mai mult eu), mi-a trimis următorul mesaj pe 7 Decembrie 2025:
„Salut, Andrei.
Multe felicitări pentru ascensiunea ta în ceruri pe calea asteroidului 679211, care a fost numit după tine.
Desigur, felicitări și pentru alte activități pe care le-ai realizat în acest an.
Este întotdeauna bine să aflu că te menții activ în lumea astronomiei și astropoeziei.”

Firește, nu pot încheia această înșiruire fără a-i mulțumi IT-istului Alex Vizitiu pentru marele ajutor prietenesc pe care mi l-a acordat în 2025 (ca și în 2024), atât tehnic, cât și în calitate de contribuitor în creație, pentru ca mișcarea de astropoezie și cosmopoezie a SARM să meargă mai departe.
De altfel, chiar în ziua când am primit vestea că un asteroid îmi poartă numele, el mi-a trimis următoarea astropoezie avangardistă:

GHEORGHE PE ORBITĂ
De Alex Vizitiu

Tramvai de biscuiți
sare peste constelații
ca peste sfori de ploaie,
cronometru din praf și umbre ciufulite,
cântă în gol alfabetul planetar cu ecou.

Ce-i drept, la sfârșitul lui 2024 și eu îi dedicasem lui un astrocatren, pornind de la faptul că în Octombrie 2024, la Conferința ASTRO a SARM de la biblioteca județeană din Târgoviște, el a susținut o lucrare de mare succes despre planete, iar Vizitiul (Auriga în latină) este o constelație în care Capella sau Alpha Aurigae este o stea de top cinci ca strălucire pe cerul nostru.

LUI ALEX VIZITIU
De Andrei Dorian Gheorghe

Nu despre Alpha Aurigae vreau să scriu,
Ci doar despre un discret IT-ist vizitiu
Ce mână-n idei planetare mistere.
(O fi primit din Auriga putere?)

*

După atâtea texte, un intermezzo din partea unui mare astrofotograf veteran din Oradea.

REGIUNI -
PE PĂMÂNT ȘI PE LUNĂ
(1. Dobrogea; 2. Mare Nectaris)
Poem astrofotografic de Nelu Rugan





*

ORM
De Andrei Dorian Gheorghe

Observatorul Roque de los Muchachos
Organizează stele-n mod majestuos.
Oraș al telescoapelor, internațional,
Pare blând, dar e permanent într-un joc astral.

După mai multe studii de climat, Roque de los Muchachos Observatory a fost creat în jurul Telescopului Isaac Newton, care fusese lansat în 1967 în Marea Britanie în prezența Reginei, dar datorită condițiilor observaționale nu tocmai favorabile din Anglia, a fost mutat cu vaporul în insulița canariană La Palma în 1984.
(Este de notat că la acest telescop a lucrat multă vreme dr. Ovidiu Văduvescu, care a și descoperit primii asteroizi din istoria acestuia!)
Și astfel, încetul cu încetul, s-a creat aici cel mai mare grup internațional de telescoape-observatoare din emisfera nordică, unde participă mai multe țări europene avansate și SUA.
Aici se găsesc Telescopul Herschel al Marii Britanii, Telescopul Național al Italiei (Galileo), Telescopul Optic Nordic, telescoapele internaționale MAGIC (Major Atmospheric Gamma Imaging Cherenkov Telescopes), Telescopul Solar Suedez, Telescopul Deschis Olandez, Telescopul Solar European și altele, culminând cu cel mai mare telescop din lume în momentul de față, Gran Telescopio Canarias.
Revenind la expediția SARM în Canare din vara lui 2025, găzduită de dr. Ovidiu Văduvescu (liderul proiectului descoperitor de asteroizi EURONEAR, după cum am mai amintit), președintele fondator al SARM și totodată conducătorul ei a realizat o serie de imagini nocturne mai mult decât atractive cu telescoape de la ORM, în care mai găsim Nova V462 Lupi, lumina zodiacală, airglow, un satelit Starlink albastru și Galaxia noastră, Calea Lactee.

ORM, LA PALMA, 2025
Astro-foto-haiku de Valentin Grigore

Ce de telescoape!
Cale către
Centrul Galaxiei!







*

Ne aflăm, așadar, în prima lună a anului 2026 și îmi face plăcere să amintesc faptul că acum exact un an, în Ianuarie 2025, au fost vizibile pe cer, fiecare cu orarul propriu, toate cele patru planete la mare vedere, adică vecinele Pământului și planetele gigante, motiv pentru care va urma o lucrare de tandem constând într-o astropoezie (despre un fenomen optic) de subsemnatul și un colaj foto excepțional (cu cele patru atracții cerești amintite din acea perioadă, respectiv Jupiter, Saturn, Venus și Marte) de un autor pe care îl vom cunoaște mai bine chiar pe parcursul acestui număr al publicației noastre.

PLANETE
Astropoezie de Andrei Dorian Gheorghe
Astro-foto-colaj de Eduard Andrei Mociran

Se-alintă sufletul uman
cu mii de stele, an de an,
și cu planete mari și mici
ce ne par înalți licurici
care nu poartă vreo vină
că n-au proprie lumină…
Dar pentru ochiul omenesc,
sunt stele care nu clipesc!



*

ASTRO-ANUNȚ!!! ȘI CEVA ISTORIE...

În continuare, un anunț foarte important, valabil cel puțin pentru tot anul 2026, care ține de colaborarea mișcării de astropoezie / cosmopoezie a SARM cu „cea mai mare comunitate de entuziaști în astronomie din lume”, Astronomers Without Borders (AWB), cu sediul în SUA, precum și de probleme care pot apărea în mediul online.
Primul proiect internațional online regulat de astropoezie patronat de o organizație mondială de astronomie a fost Meteor Contemporary Poetry Project în arhiva electronică a International Meteor Organization (IMO), care s-a derulat în 2002-2008 și a conținut 12 antologii de astropoezie, fiind inițiat și coordonat de Andrei Dorian Gheorghe, cu sprijinul vicepreședintelui IMO, britanicul Alastair McBeath, și al președintelui SARM, Valentin Grigore.
Aceste antologii au fost la vedere pentru publicul larg până aproape de anul 2020, dar odată cu schimbarea unor reguli tehnice, acum ele pot fi văzute doar dacă devii membru al listei electronice a IMO.
Recomand însă, mai la îndemână, căutarea pe google și apoi lecturarea unui articol de fond intitulat chiar Meteor Contemporary Poetry Project, pe care l-am publicat la sfârșitul lui 2005 (adică pe la jumătatea derulării proiectului propriu-zis) într-un volum al Internațional Meteor Organization și care a fost republicat de cea mai mare bibliotecă digitală de astronomie din lume (la care m-am mai referit mai sus), cea creată și condusă de Harvard University, Smithsonian Institution și NASA.
După care în 2009, SARM a realizat superproiectul internațional online în limba engleză Astropoetry to the International Year of Astronomy 2009 (inițiat și coordonat tot de Andrei Dorian Gheorghe și vizitabil pe Cosmopoetry – SARM and Friends), care a adus astropoeziei o vizibilitate fără precedent în lume și a devenit nominalizarea României pentru Premiul de Excelență al Anului Internațional al Astronomiei (AIA) - organizat de Uniunea Astronomică Internațională și UNESCO, cu suportul NASA, ESA, ESO, AWB, JAXA etc.
Mai mult, capitolul Galilean Poetry din acest superproiect arată argumentele prin care evenimentul organizat de SARM la Târgoviște în Octombrie 2009 (care a inclus și un spectacol de astropoezie internațională), în cadrul celui mai mare festival-concurs mondial din istorie pe o temă cultural-astronomică, Galilean Nights (88 de țări participante), a adus României distincția supremă, „Outstanding”.
Acestea au inspirat noua organizație AWB, care a preluat moștenirea Anului Internațional al Astronomiei prin organizarea anuală din 2010 a Lunii Mondiale a Astronomiei, să deschidă și o tribună globală dedicată astropoeziei pe website-ul său, care în următorii 15 ani a fost dominată categoric de Andrei Dorian Gheorghe la individual și de SARM ca echipă națională.
Mai mult, lucrurile au început în acest sens la AWB tot cu SARM în prim plan, care a organizat un superproiect internațional oficial al primei ediții a Lunii Mondiale a Astronomiei, intitulat chiar... Astropoetry for Global Astronomy Month 2010 (vizitabil tot pe Cosmopoetry – SARM and Friends)!
Dar acum problema este... dacă în primele patru numere ale publicației nostre am indicat linkuri de la AWB pentru lucrările ce ne-au fost publicate pe website-ul acestei organizații (adică un fel de „Quod erat demonstrandum”), de acum înainte nu vom mai face același lucru din mai multe motive:
-linkurile pe parcursul unei publicații pot duce la deturnarea atenției cititorului față de ea;
-linkurile în sine perturbă estetica unui proiect web ce are ca scop etalarea de frumusețe în îmbinarea cuvânt-imagine;
-am trăit de mai multe ori dezamăgirea că unele linkuri, pe care le credeam veșnice, au murit peste noapte, iar conținutul lor a fost pierdut, în locul lor rămânând doar litere fără acoperire (chiar acum există o astfel de problemă spinoasă, website-ul vechi al AWB din 2010-2020 cu multe sute de lucrări de-ale SARM, care n-a mai continuat datorită încărcării prea mari, trece în clipa de față printr-o serie de probleme tehnice ce îl fac greu accesibil).
În schimb, vom indica sursa cea mai sigură (în acest caz, butonul „blogs” de pe website-ul nou, deschis din 2021, al AWB, organizație care sperăm să-și continue și în 2026 activitatea minunată pe care o desfășoară din 2009 – despre aceasta vom vorbi mai mult în numărul din Aprilie, când ar trebui ca AWB să organizeze cea de-a 17-a ediție a Lunii Mondiale a Astronomiei, cel mai mare eveniment public al planetei dedicat „reginei științelor”, al cărui trailer este realizat de mai mulți ani, așa cum am spus mai înainte, de președintele fondator al SARM, românul Valentin Grigore, pe muzica electronică a unui alt român, Dan Ștesco!)
Apoi vom adăuga ziua publicării, continuând să redăm comentariile încântătoare ale editoarei americane Andee Sherwood din corespondența privată cu ea, pe care o port de câțiva ani.
Și dacă tot am intrat puțin în istoria astropoeziei mondiale, încheiem acest anunț cu șase imagini (selectate tot de pe Cosmopoetry – SARM and Friends) reprezentând scene de la Astropoetry Show-urile unicat pe care SARM le-a realizat la:
-Conferința International Meteor Organzation din 1998 de la Stara Lesna în Slovacia (cu Valentin Grigore, Andrei Dorian Gheorghe și Gelu Claudiu Radu), unde a fost prezentă și conducerea Comisiei „Meteori și praf interplanetar” a Uniunii Astronomice Internaționale;
-Simpozionul Uniunii Astronomice Internaționale de Deschidere a Anului Internațional al Astronomiei 2009 de la sediul UNESCO din Paris (cu Valentin Grigore și Andrei Dorian Gheorghe);
-Evenimentul SARM de la Târgoviște din Octombrie 2009, declarat Outstanding Galilean Nights Event de Uniunea Astronomică Internațională și UNESCO în cadrul proiectului-festival-concurs mondial Nopți Galileene din Anul Internațional al Astronomiei 2009 (de aici am ales două fotografii tocmai pentru că a fost unul dintre cele mai mari premii obținute de România în istoria ei: prima cu sala mică a muzeului de istorie și Andrei Dorian Gheorghe deghizat în Galileo, a doua cu Valentin Grigore, muzicianul astrofolkist Dan Mitruț și Andrei Dorian Gheorghe-„Galileo”);
-Târgoviște International Astro-Fest 2018, organizat tot de Valentin Grigore și SARM, cu participarea președintelui fondator (Mike Simmons) și a unor lideri ai AWB de pe patru continente (am ales și aici două fotografii – cu Valentin Grigore, Andrei Dorian Gheorghe și Dan Mitruț, și respectiv sala mare a muzeului de istorie cu Andrei Dorian Gheorghe – deoarece a fost cel mai mare festival internațional de astronomie din România în secolul 21 – puteți vizita un proiect web dedicat acestuia pe Cosmopoetry – SARM and Friends, mai precis Cosmopoetry Internationals din 2018).













*

Programul robotic Asteroid Terrestrial-impact Last Alert System (ATLAS) al NASA operează prin observatoare din Hawaii, Africa de Sud, Chile și Insulele Canare.
I-am dedicat un mini-serial de astropoezie pe care l-am publicat inițial în limba engleză pe website-ul organizației mondiale (cu aproape 100.000 de urmăritori din 140 de țări, dar cu un contor extern de vizualizări nefuncțional – poate verifica oricine) în 21, 22 și 23 Iulie 2025.
Voi reda pentru fiecare variantă în românește de mai jos și comentariul editoarei americane Andee Sherwood:

ATLAS
De Andrei Dorian Gheorghe

ATLAS (1) – Atlas cel mitic

L-am întrebat pe miticul personaj Atlas,
care ducea cerul pe umeri,
dacă intenționează să acuze
survey-ul ATLAS al NASA
de plagiat nominal.

-Nicidecum - mi-a răspuns el -,
băieții aceia grozavi și observatoarele lor
m-au eliberat de o grea povară,
mutând cerul mai departe!

Feedback Andee Sherwood:
„Salut, Andrei.
Am postat <ATLAS (1)> pentru tine și îți mulțumesc pentru că mi l-ai trimis.
Privesc înainte spre a citi părțile a doua și a treia din noul tău serial.”

ATLAS (2) - Poliția Celestă

Azi admirăm cu toții
survey-ul ATLAS al NASA
pentru că descoperă numeroși asteroizi.

Dar acesta a avut un strămoș în anii 1800,
Poliția Celestă,
cu câțiva astronomi
(Schroter, von Zach, Olbers, Harding etc.)
și observatoarele lor,
care au descoperit asteroizii
2 Pallas, 3 Juno și 4 Vesta.

Îmi și imaginez o conversație
din acele timpuri.

Asteroid: „Vă rog să nu mă arestați!”

Poliția Celestă: „Nu te îngrijora,
noi nu te arestăm fizic,
ci doar moral
pentru conștiința umanității.”

Feedback Andee Sherwood:
„Salut, Andrei.
Mi-a plăcut cu adevărat răspunsul pe care l-ai scris pentru <poliție>.
<Good job> și, ca întotdeauna, <very clever>.
Îți mulțumesc pentru că mi-ai trimis poezia pentru blog și, cum aceasta este una bună, a fost o plăcere să o citesc.”

ATLAS (3) - Un nou obiect interstelar

Pe 1 iulie 2025
survey-ul ATLAS al NASA
a reperat al treilea corp interstelar
din istorie
care a pătruns în sistemul nostru solar.

Pot doar să presupun că
3I/ATLAS s-a considerat
un colonizator...
civilizator!

Feedback Andee Sherwood:
„Salut, Andrei.
Mulțumesc pentru noua poezie!
Ea este acum pe pagina programului cu celelalte poezii din această serie.
M-am bucurat că ai scris despre noul nostru turist interstelar în Spațiu.
Sper să aud mai multe noutăți despre el înainte de a dispărea vederii noastre.”

*

Maramureșanul Eduard Andrei Mociran s-a afirmat ca un talent uimitor în astrofotografie încă de când era elev de liceu, ceea ce l-a determinat pe energicul manager al Planetariului Baia Mare, Ovidiu Ignat, să îl invite la o colaborare permanentă cu această insituție (devenită un adevărat giuvaier muzeal-astronomic sub conducerea lui), care s-a intensificat odată cu trecerea timpului.
Astfel, vizitatorii acestui planetariu se pot bucura astăzi, în cadru expozițional, de astrofotografiile foarte spectaculoase obținute și lucrate de Eduard, cum și noi ne bucurăm să-i redăm (ce-i drept, doar la dimensiunile mici specifice acestei publicații) trei colaje astrofotografico-artistice de clasă:
-cu imagini în oglindă ale eclipsei parțiale de Soare din 25-10-2022;
-cu eclipsa parțială de Lună din 16 Iulie 2019;
-cu „Trilogia cometelor” pe care le-a fotografiat în noaptea de 14/15 Noiembrie 2025, 240P/NEAT, C/2025 K1 (ATLAS) și 3I/ATLAS, ultimele două fiind descoperite de „survey”-ul care a făcut tema mini-serialului astropoetic de mai sus.

PRIN SISTEMUL SOLAR
Poem astrofotografic de Eduard Andrei Mociran







*

Pe 11 Noiembrie 2025 am publicat la AWB încă un dialog astropoetic.
(Am demarat aceste dialoguri, în care de regulă sunt scurt și mai reținut, în ideea ca fiecare astropoet adevărat să înțeleagă că uneori poate fi mai bun ca mine.)
Spre deosebire de varianta inițială în engleză, versiunea în română care va urma este însoțită de un foto-colaj de tip „artwork”, realizat în 2008 de profesorul de istorie Gabriel Ivănescu, cel care a fost, cronologic, între 2006 și 2008, al doilea web master al website-ului Cosmopoetry – SARM and Friends.

POLARIS – UN DIALOG DE ASTROPOEZIE CU ALEX VIZITIU
De Andrei Dorian Gheorghe

Alex Vizitiu a devenit un membru de bază al Societății Astronomice Române de Meteori (SARM) prin prezentări de astronomie, mesteșug IT și astropoezii.

DRUMUL SPRE POLARIS
De Alex Vizitiu

Mai la Nord de Nord
tăcerea se strânge.
Nimic nu rămâne.
N-ajunge nimic.
Busolele tac,
pași cad fără praguri.
Călătoria începe
când drumul se stinge.

SPRE POLARIS
De Andrei Dorian Gheorghe

Steaua Polaris este
mereu seducătoare,
dar am dubii că
putem ajunge la ea
în linie dreaptă.



Editoarea americană Andee Sherwood a reacționat astfel:
„Dragă Andrei.
Îți mulțumesc pentru că mi-ai trimis astropoezia lui Alex și poezia ta în această dimineață.
Pentru mine, ambele sunt excepționale.
Cuvintele lui Alex sunt intense și puternice.
A fost o plăcere să i le citesc și îți mulțumesc pentru că ai făcut așa <a fine job> traducându-le în numele său.
Poezia ta a fost de asemenea puternică, o piesă perfectă de împărtășit despre Polaris.
Încă odată, <well done>.”

*

Înainte de a trece la un nou dialog astropoetic de dată recentă, intercalăm o altă piesă din „galeria cosmopoetică de aur” a SARM, scrisă în anii 2000 de un poet, eseist, scriitor, redactor de revistă culturală și membru al Salonului Cultural Mihail Sebastian.
La bază inginer, el a înțeles foarte bine conceptul și s-a adaptat admirabil la spiritul creației mișcării de astropoezie / cosmopoezie a SARM, iar exemplul de mai jos reprezintă un captivant omagiu adus celui ce în 1596 a descoperit o stea variabilă, Mira Ceti, pentru prima dată: germanul David Fabricius.

CINE ESTE O STEA VARIABILĂ?
De Boris Marian (Mehr)

Se făcea că eram în secolul „șaișpe”,
Discutam cu prietenul David Fabricius,
Mi-arăta ceva, trecuse de Paște,
O stea ciudată, părea un capriciu,
Mira, rostește ferice Fabricius,
Se află în constelația Balenei,
Pulsa parcă lovită de bice,
Învață, îmi spune, să nu-ți fie lene,
Vor fi mii de stele, unele nove,
Altele doar gigantice, blonde,
Delta Cephei, Beta Canis Majoris,
Mult prea ciudat este drumu-n adâncuri.
Știm noi ce suntem? Vom fi și noi stele,
Poate variabile, pulsând, eruptive,
Visul m-a părăsit, prin zăbrele
Zăream explodând cetatea Ninive,
Trăim preistoria în plină ficțiune,
Iar realitatea pulsează întruna.

*

Pe 14 Noiembrie 2025 am publicat la AWB un alt dialog astropoetic.
Ca și la cel cu Alex Vizitiu, spre deosebire de versiunea în engleză, varianta în română care va urma este însoțită de un foto-colaj de tip „artwork”, realizat de Valentin Grigore, care include o fotografie din 2022 cu complexul stelar multiplu Rho Ophiuchi.

EXPLORÂND – UN DIALOG DE ASTROPOEZIE CU VICTOR CHIFELEA
De Andrei Dorian Gheorghe

Inginerul Victor Chifelea este singurul rămas din prima gardă a mișcării de astropoezie a SARM (1996) și unul dintre cei distinși cu Marele Premiu Național pentru Astropoezie în România.

ÎNTREBARE UNIVERSALĂ
De Andrei Dorian Gheorghe

Este infinit Universul?
Sau este super-finit,
însumând
toate lucrurile finite?

EXPLORATORUL
De Victor Chifelea

Exploratorul cosmic
cercetase plin de îndrăzneală
până și cele mai insolite
abisuri spațiale.

În peregrinările sale
ajunsese atât de departe
încât atinsese cu mâna
însăși marginea Universului.

Întors printre ai săi
povesti despre cum i se arătase
ca un nesfârșit perete magic
al unui balon de săpun.

„Acum nimic nu mai rămâne
a fi descoperit în viitor,
cunoaștem totul despre toate!” -
se mândrea bravul călător.

„Așa o fi,” grăi un înțelept bătrân
„dar ai putea să spui
dincolo de-această bulă de săpun
ce poate oare să se-ascundă?”

Tăcu exploratorul,
doar ochii îi luciră straniu
căci despre ce zărise-acolo,
nu existau vorbe prin care să răspundă.



Reacția editoarei americane Andee Sherwood a fost următoarea:
„Salut, Andrei.
Multe mulțumiri pentru poeziile de azi de la tine și de la Victor Chifelea.
Poezia ta a fost o frumoasă introducere în topicul poeziei lui Victor, care a fost grozavă de citit.
Îți mulțumesc din nou pentru traducerea acestei poezii.
Încă odată, ai făcut <an excellent job>.”

*

Urmează alte trei astropoezii proprii, pe care le-am publicat inițial la AWB în limba engleză pe 7 și 8 Iulie, precum și pe 24 Iunie 2025 (am preferat ordinea apariției cronologice a personalităților amintite în ele), și le prezint acum în română, fiecare însoțită de un comentariu al editoarei americane Andee Sherwood.

ASTERISME DE IARNĂ
De Andrei Dorian Gheorghe

Discutând cu Claudiu Ptolemeu
despre stele și constelații,
i-am spus că, pe lângă asterismele
Triunghiul de Iarnă
(Procyon, Sirius, Betelgeuse)
și Hexagonul de Iarnă
(Pollux, Capella, Aldebaran,
Rigel, Sirius, Procyon),
ar trebui să mai existe și
Patrulaterul de Iarnă
(Procyon, Sirius, Betelgeuse, Rigel).

Dar Ptolemeu s-a enervat:
-Sunt deja prea multe asterisme
în aceeași zonă a cerului
și tu ești de-a dreptul obositor…

Feedback Andee Sherwood:
„Salut, Andrei
Mulțumesc pentru <Winter Asterisms>.
A fost o poezie bună și am apreciat cu adevărat cum ai încheiat-o.
Cred că deopotrivă astronomi amatori și profesioniști se vor bucura citind-o și o vor împărtăși cu prieteni și asociați.”

CÂTEVA PARADOXURI ÎN UNIVERS
De Andrei Dorian Gheorghe

O planetă gigantă, TO1-6894b,
orbitează pitica roșie TO1-6894,
planeta pitică Ceres
depinde de o stea medie, Soarele
(care îi pare un gigant),
iar eu nu l-am găsit pe Giuseppe Piazzi
pe asteroidul Piazzia.

Sunt multe paradoxuri în Univers,
așa că o să-mi iau o vacanță
în heliopauză.

Feedback Andee Sherwood:
„Salut, Andrei.
Mulțumesc pentru <Some Paradoxes în the Universe>.
Subiectul poeziei a fost <fascinating> pentru mine și <greatly appreciated>.
A fost o plăcere să o postez pentru tine astăzi.”

DINSPRE LANȚUL LUI MARKARIAN
De Andrei Dorian Gheorghe

Galaxiile numite după
Benjamin Markarian (1913-1985)
reprezintă un lanț
de lumini deosebite.

Astropoezia este și ea o lumină,
dar una umană,
în care sper să strălucesc uneori
precum jetul superluminic
din galaxia activă
Markarian 110.

Feedback Andee Sherwood:
„Salut, Andrei.
Tu deja strălucești acum atât de puternic, prietene!
Tu ești o rază de cunoaștere și speranță.
Mulțumesc pentru noua poezie, știu că a fost una bună!”

*

Radu M. Anghel este profesor de fizică, a lucrat la Planetariul din Bacău, a fost distins cu o Astrofotografia Zilei sau Astronomy Picture of the Day (APOD) a NASA pentru una dintre imaginile pe care le-a realizat, este un poet al imaginii și, de asemenea, și-a creat un observator astronomic particular la Pîrjol în județul Bacău.

TREI POVEȘTI ALE CERULUI LA OBSERVATORUL DIN PÎRJOL
(Soarele, Luna și Messier 1 – Nebuloasa Crab)
Poem astrofotografic de Radu M. Anghel







*

În astrologia clasică, luna Ianuarie aparține de Zodia Capricornului (22 Decembrie – 19 Ianuarie) pentru două treimi din timp.
Dar în astronomie, unde se ține cont de evoluția datorată mișcării de precesie a axei de rotație a Pământului, Soarele trece aparent prin constelația Capricornului (adică a mitologicului centaur profesor Chiron) în 20 Ianuarie – 16 Februarie.
Iată un astrocatren cu două stele principale din această zonă cerească.

CONSTELAȚIA CAPRICORNUS (CAPRICORNUL)
De Andrei Dorian Gheorghe

Nashiba și Deneb Algedi
M-au întrebat dacă sunt „ready”.
-În caz că nu ești gros la pungă,
Cornul Caprei o să te-mpungă!

*

Un târgoviștean ne reamintește unde ne aflăm cu adevărat...

ACASĂ ÎN GALAXIE
Astrofotografie de George Tănase



*

Iar un profesor matematician romașcan (între timp stabilit în Canada), fost preparator de olimpici în astronomie, ne va uimi cu o astropoezie dintr-o antologie personală din 2015, devenită o podoabă în „galeria cosmopoetică de aur” a SARM.

BROASCA GALACTICĂ
De Tit Tihon

Ahile cel iute de picior se încumetă
Să provoace la fugă broasca cea galactică:
-Tu cu carapacea-n spate, poți fugi ca mine?

Broasca cea țestoasă îi răspunse simplu:
-Tu, Ahile, nicicând nu-mi vei atinge casa,
Ce-n spirală logaritmică este construită.
Dar te rog să am doar un kilometru înainte.

Și surpriză, aici pe Terra-n antichitate!
Când Ahile, fugind, ajunse la un kilometru,
Țestoasa ajunse la un kilometru și jumătate.
Când Ahile ajunse la un kilometru și jumătate,
Broasca își duse casa în spațiu mai departe,
În calcule la un kilometru și trei sferturi,
Și tot așa, mișcarea-n timpul-spațiu infinit
Îi făcu pe acei prieteni cu Ahile să-nțeleagă
Că broasca țestoasă niciodată nu va fi ajunsă.

Doar Parmenide-i spuse filosofului Zenon
Că numai între infinit și mișcare
Doar paradoxuri sunt.

*

Având în vedere că președintele Asociației Ucenicul Astronom (totodată membru în consiliul de conducere al SARM) a făcut o puternică impresie la Târgoviște Astro-Space-Fest 2025, după cum se va vedea în „poveștile” acestuia, se cuvine să ne bucurăm și de realizările sale astrofotografice, nu înainte de a aminti că, în dragostea lui față de astronomie, el a urcat acum câțiva ani pe Muntele Athos cu un telescop în spinare:

EXEMPLIFICARE DE CER PROFUND:
ROIUL STELAR M37, GALAXIA WHIRLPOOL, NEBULOASA ORION
(Martie 2024)
Poem astrofotografic de Cosmin Sorin Micloș







*

Dar pentru o mai bună încălzire pentru lunga vizionare ce urmează, să încercăm niște lucruri care să meargă nu subtil, ci direct la inimă.

PULSAR ȘI NON-PULSAR
De Andrei Dorian Gheorghe

Astronoma irlandeză Jocelyn Bell Burnell
a descoperit cea dintâi un pulsar în 1967.

După mulți ani de cercetări,
eu pot doar să-i comunic
faptul că inima mea,
mai mult sau mai puțin în mod stelar,
pulsează atât de neregulat,
încât sigur nu este un pulsar!

NEBULOASA INIMA
(Heart Nebula - IC 1805 sau Sharpless 2-190 - în Cassiopeia,
24 Februarie 2021.
Ediție specială de Dragobete)
Astrofotografie de Eduard Andrei Mociran



De fapt, am publicat inițial astropoezia de mai sus, în limba engleză și fără nicio imagine, pe website-ul AWB în 25 August 2025 și m-am ales cu următorul comentariu din partea editoarei americane Andee Sherwood:
„Salut, Andrei.
Mulțumesc pentru noua astropoezie despre pulsari și Jocelyn Bell Burnell.
Mi-a plăcut calea prin care ai scris despre inima ta care pulsează, ceea ce a făcut poezia atât de personală.
<Good job!>
Sunt sigură că oricare cititor se va bucura de această poezie!
Vorbind despre inimi, sper că îți faci timp și pentru odihnă în fiecare zi ca să-ți protejezi inima și s-o ții bătând.”

*

POVEȘTI DE LA TÂRGOVIȘTE ASTRO-SPACE-FEST 2025
Texte și fotografii de Andrei Dorian Gheorghe

În numărul trecut am prezentat imagini din cam toate momentele oficiale de la super-evenimentul Târgoviște Astro-Space-Fest 2025 al SARM din 15-23 Octombrie.
Acum voi insista prin descrieri, imagini, astropoezii și astro-foto-poezii asupra unora dintre acestea și nu voi numerota aceste „povești”, ci le voi lăsa să curgă liniștite.
Voi începe cu extraordinarele dispuneri astrofotografice de la Muzeul de Istorie Dâmbovița ale organizatorului Valentin Grigore (autorul unei cariere internaționale de excepție în acest domeniu), culminând cu versiunea nouă a covorului „Starea de Cer” (declarat în anul 2000 drept „compoziția astrofotografică a secolului 20 în România”).
Menționez că el l-a avut ca invitat special în expozție pe un alt mare astrofotograf român, Maximilian Teodorescu de la Institutul de Științe Spațiale.





















La această întrunire a existat și un stand de cărți și publicații specializate.
La început, acesta a conținut câte un exemplar recent din cele mai importante reviste astronomice tipărite din România, „Pași spre Infinit” (condusă de Ioan Adam și editată de Asociația Astronomică Sirius) și „Perseus” (condusă de Ciprian Vîntdevară și editată de complexul astronomic din Bârlad), cărțile „Simfonia astrală” de longevivul astropoet Zigmund Tauberg (girată prin prefață și astrofotografii de SARM) și „Farfurism planetar” de Adrian Șonka (a patra super-producție editorială a coordonatorului Observatorului Municipal București), cele șapte cărți (cu multă poezie astronomică) despre istoria astroumanismului românesc pe care le-am publicat la Editura Astromix din Cluj-Napoca și alte patru cărți (despre tradiții astromitologice românești și universale) tot de la Astromix (editură specializată în cultură astronomică) - două de Ion Otescu („Credințele țăranului român despre cer și stele” și traducerea ei „Romanian Star & Sky Lore”) și două de Dan George-Uza („Poveștile cerului” și „Semne cerești și rosturi lumești”).
Standul s-a îmbogățit apoi în mod fericit cu salutara carte „În căutarea stelelor – ghid de observare a cerului” de Marcel Jinca, cu ultimele două volume ale faimosului scriitor de „știință și imaginație” Alexandru Mironov și cu exemplare din ultimele două numere ale nu mai puțin faimoasei reviste „Știință și Tehnică”.
Din toate acestea, am ales acum o scurtă astropoezie mai veche (scrisă prin jurul anului 2000) de un mare astropoet aflat aproape de împlinirea vârstei de 98 de ani la momentul festivalului, pe care o voi reda ca un alt exemplu din „galeria cosmopoetică de aur” a SARM, menționând din nou că intenționăm ca pe viitor să readucem la lumină mult mai multe realizări din trecutul mișcării noastre de creație:

DRUMUL ROBILOR
De Zigmund Tauberg

Calea Lactee, ceață alburie,
Conglomerat de lumi nenumărate,
Spectacol dat de marea galaxie
Pe vastul cer, dar mai presus de toate,
Călăuzit-ai noptea prin câmpie
Robii fugiți în drum spre libertate.







O altă poveste de la eveniment se referă la celelalte expoziții:
posterele Institutului Astronomic al Academiei Române (expuse de directorul acestuia,
dr. Mirel Bîrlan), o splendidă colecție de instrumente și hărți vechi de astronavigație marină (oferită de comandorul Vasile Chirilă, lider al Astroclubului AstroNauticus din Mangalia), o minunată colecție de meteoriți (oferită de gorjeanul Răzvan Andrei), exponate de astronomie tactilă pentru nevăzători (oferite de managerul Planetariului Baia Mare, Ovidiu Ignat).
De asemenea, apar și imagini din sala expozițiilor cu personalitățile Mirel Bîrlan, Vasile Chirilă, Nicoleta Pazmany, Mircea V. Rusu și Răzvan Andrei.
(Pe langă atâtea personalități, am remarcat și cazul simplu, dar cu atât mai frumos și semnificativ al unui domn inițial neinteresat prea mult de astronomie, Gheorghe Sasu din Afumați, care și-a adus la festival fiul elev pasionat de astronomie, apoi au rămas amândoi cu încântare până aproape de sfârșitul evenimentului – inclusiv în partea a doua la Runcu Stone!)

















Gala de cosmopoezie din după amiaza zilei de 16 Octombrie a durat circa o oră.
Pe parcursul ei i-am comemorat pe poetul național Mihai Eminescu, recitând strofe din zborul Luceafărului, și pe marii popularizatori de astronomie Victor Anestin (150 de ani de la naștere) și Harald Alexandrescu (80 de ani de la naștere), am povestit din istoria mișcării de astropoezie și cosmopoezie a SARM, am recitat câteva astropoezii proprii și am interpretat, cu acompaniament de percuție, o astro-țipuritură-strigătură dublă, dedicată evenimentului.
Au mai citit astropoezii Diana Maria Ogescu din Târgoviște (fostă vicepreședintă a SARM), talentații elevi Ștefan Cristache (Târgoviște) și Ana Ursu (Ploiești), Gabriel Neagu (tânărul ambasador gălățean al American Association of Variable Star Observers) și Sorin Cosmin Micloș (Miercurea Ciuc), iar Valentin Grigore (Târgoviște), Marcel Jinca (Bumbești Jiu), Nicoleta Pazmany (Oradea), Vasile Chirilă (Mangalia), Radu M. Anghel (Bacău), Ovidiu Ignat (Baia Mare) și Felician Ursache (Sfântu Gheorghe) au improvizat alocuțiuni cu sclipiri astropoetice.
Reputatul popularizator de științe Alexandru Mironov s-a adăugat spontan și admirabil spectacolului, recitând două poezii din literatura universală (de Rabindranath Tagore și Omar Khayyam).
Iar eu am ales acum să redau o astropoezie deosebită pe care am citit-o atunci:

ASTRO-SONET SHAKESPEARIAN
De Andrei Dorian Gheorghe

A fost cândva pe lume-un mândru soare
În care se opreau multe comete.
Dădea în juru-i viață și culoare
Pentru prea-fericitele-i planete.

Dar dup-un timp n-a mai putut să mintă,
A explodat și-a-nceput să se stingă.
Presat de vidul cel fără de țintă,
Luminăția-i a-ncetat să-nvingă.

Și iat-acum o gaură neagră doar,
O peșteră stranie în acel cer,
L-a absorbit pe fostul soare - un dar
Ce-a dispărut odată cu-al său mister.

Și vai… sunt și oameni ce-ntr-un mod pripit
Par găuri negre ce lumina și-o-nghit!

Menționez că fotografiile de la gală nu au fost făcute de mine (nu aveam cum), ci de Felician Ursache și Radu M. Anghel.































Pentru seara de 16 Octombrie, Valentin Grigore a imaginat o cină festivă într-un ambient cosmic, iar ceea ce a ieșit se va vedea în următoarele imagini.
Cert este că trio-ul formidabil din ultima fotografie, respectiv Gabriel Neagu (descoperitor a peste 100 de stele variabile prin metoda „survey”), Felician Ursache (cel mai activ astronom amator din lume la observații de asteroizi și comete, făcute la observatorul său particular Starhopper din Sfântu Gheorghe) și Ovidiu Ignat (managerul Planetariului Baia Mare, nr.1 în România) s-a arătat încântat de idee și realizarea ei.

















În continuare, astronomii s-au mutat în piața centrală din Târgoviște, unde președintele fondator al Asociației Ucenicul Astronom, Cosmin Sorin Micloș, a făcut o demonstrație impresionantă prin telescopul său digital de ultimă generație, Origin, capabil să prindă obiecte de cer profund și prin nori sau în zone poluate luminos.
Iar pe mine, această demonstrație m-a inspirat să compun trei astro-foto-poezii, pe care le-am publicat inițial în limba engleză pe website-ul Astronomers Without Borders pe 17, 18 și 19 Noiembrie.
Iată cum arată ele în românește:

OBIECTE DE CER PROFUND ȘI O SINGURĂ STEA
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe

În centrul unei piețe publice
poluată luminos,
un astronom arăta un roi stelar,
o galaxie și o nebuloasă
prin telescopul său digital
de ultimă generație.

La marginea unei piețe publice
poluată luminos,
am putut fotografia doar
o singură stea,
dar aceea a fost chiar „vulturul zburător”,
Altair.









Iată și reacția editoarei americane Andee Sherwood:
„Salut, Andrei.
Noua ta astropoezie este vizibilă acum pe blog pentru ca toți să o vadă și să se bucure de ea.
Îți mulțumesc pentru că mi-ai trimis imaginile și poezia.
Mă uimești întotdeauna cu informația pe care o împărtășești în munca ta și mă bucur mereu de imaginile capturate de aparatul tău.”

UN VOIEVOD, UN TELESCOP ȘI O STEA
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe

În anii 1390,
voievodul Mircea cel Bătrân și armata română
i-au învins pe sultanul Baiazid și armata otomană
în bătălia de la Rovine.

Peste circa 630 de ani,
în fața unei statui a fostului domnitor român,
un astronom făcea demonstrații telescopice,
iar eu nu știam dacă Mircea cel Bătrân
era interesat de acestea
sau admira simplu steaua Vega.







Iar această astropoezie de-a dreptul patriotică a fost comentată astfel de editoarea AWB, americanca Andee Sherwood:
„Mă bucur de fiecare dată să învăț despre istoria României în unele din poeziile tale, iar acum, deși dintr-o poveste scurtă, mă bucur să învăț despre bătălia de la Rovine din poezia ta.
Îți mulțumesc foarte mult, Andrei.
Noua ta poezie a fost bine scrisă și foarte interesantă.
Trebuie să adaug că am îndrăgit cu adevărat ultima imagine, cu statuia <privind> la steaua Vega.
Aceasta a fost o cale <brilliant> de a-ți încheia piesa.”

TREI FELURI DE SATURN
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe

În centrul unei piețe publice
poluată luminos,
un astronom arăta planeta Saturn
(cu câțiva sateliți,
apoi cu faimosul inel)
prin telescopul său digital avansat.

M-am retras la marginea pieței
pentru a revedea, de asemenea,
aceeași planetă cu ochiul liber
ca pe o prietenă realistă,
iar nu ca pe una amplificată.









Iată și răspunsul editoarei americane Andee Sherwood:
„Salut, Andrei.
Mulțumesc pentru partea a treia din ale tale <Stories from Târgoviște...>
Ai făcut <a fine job> comparând imaginea încântătoare a lui Saturn cu imaginea lui cu ochiul liber, ceea ce a fost cu totul informativ.
Eu personal prefer să privesc această planetă prin telescop și să împart viziunea cu publicul la evenimente <outreach>.
Este întotdeauna spectaculos și frumos să vezi planeta.
Imaginile tale ar trebui să fie un răsfăț pentru cei care ți-au îndrăgit poezia.”

Pe 17 Octombrie seara, festivalul s-a mutat la pensiunea montană Runcu Stone, unde același Cosmin Sorin Micloș a făcut o nouă demonstrație telescopică, de astă dată pe terasa locației.







La Runcu Stone s-au mai făcut câteva prezentări, dintre care două le-am făcut eu și le-am dedicat mișcării de astropoezie a SARM, acestei publicații și veteranului astropoet Zigmund Tauberg (cu trei zile înainte ca acesta să împlinească 98 de ani), citind și trei creații de-ale sale.
La rândul meu, printre altele, am recitat și două astrocatrene avangardiste distractive personale, unul astronautic și unul astronomic, care au produs mult amuzament:

Misiunea mea cea sacră
Mie îmi părea cam acră.
Trebuia să duc sarmale
Pe la stații spațiale.

și

De cercetezi actele,
Baieții-s cu faptele,
Fetele cu pletele,
Halley cu cometele.

Cât despre sala acțiunilor, aceasta a fost decorată cu telescoape.











Este de spus și că peisajul natural înconjurător a fost superb.













Închei cu alte trei povești, care conțin câte un astrohaiku și imagini publicate inițial pe website-ul Astronomers Without Borders pe 24, 25 și 26 Noiembrie 2025.
Prima îi are în prim plan pe cosmonautul Dumitru Dorin Prunariu și pe rachetomodelistul târgoviștean George Radu (fiul legendarului campion și recordman mondial de rachetomodelism și istoric al astronauticii din România, profesorul Ioan N. Radu), cu prilejul lansării unor rachete miniaturale.

LANSĂRI LA RUNCU STONE
(cu mulțumiri speciale cosmonautului Dumitru Dorin Prunariu
și rachetomodelistului George Radu)
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe

„Spaceman” lângă
rachete mici – nostalgică
dimensiune













... și reacția editoarei americane Andee Sherwood:
„Salut, Andrei.
Lansările de modele de rachete sunt întotdeauna distractive și cred că haiku-ul tău a fost poezia perfectă pentru imagini.”

A doua dintre ultimele trei povești se referă la o ieșire generală cu telescoapele.

IUBITORI AI CERULUI
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe

Oameni liberi,
jocuri cu telescoapele,
seninătate













.. și reacția editoarei americane Andee Sherwood:
„Salut, Andrei.
<Sky Lovers> a fost un titlu grozav pe care l-ai folosit în cel mai nou episod.
Poezia ta a fost scurtă și perfectă în orice fel.
Mulțumesc mult pentru compunerea acestui episod, l-am îndrăgit <greatly>.
Vreau să-ți mai mulțumesc și pentru imagini, au fost grozave și ele.
Sper că ziua ta a fost la fel de <fun> ca ziua lansării de rachete și chiar mai mult.”

Iar ultima mea poveste de la Târgoviște Astro-Space-Fest 2025 conține secvențe din ziua în care m-am întors acasă, 19 Octombrie.

ULTIMA MEA ZI LA EVENIMENT
Astro-foto-poezie de Andrei Dorian Gheorghe

Luna și Venus.
Apoi Soarele urcând -
ființă vie











... și reacția editoarei americane Andee Sherwood:
„Wow!
Acea primă imagine cu Luna și Venus este <amazing>.
Ai fost în locul potrivit la timpul potrivit să capturezi imaginea cu aparatul tău.
Haiku-ul tău a fost <great> și îți mulțumesc mult că l-ai pus pe blog.
M-am bucurat cu adevărat de frumusețea acestui episod complet și rămân încântată de munca ta ca poet și fotograf.
Multe, multe mulțumiri, Andrei!”

Dar tabăra nici n-a observat că am plecat și a continuat fără nicio problemă, iar George Tănase și Valentin Grigore au fotografiat vedeta cerească a acelei perioade, Cometa Lemmon.
Totuși, am mai scris un astro-haiku, care, încadrat de imaginile lor, a devenit încă o lucrare pe care am publicat-o la AWB, pe 28 Noiembrie.

C/2025 A6 (LEMMON)
Astro-haiku de Andrei Dorian Gheorghe
Astrofotografia 1 (20-10-2025, Runcu Stone) de George Tănase
Astrofotografia 2 (24-10-2024, Runcu Stone) de Valentin Grigore



Doar o cometă...
și atâta înălțare
sufletească!



... și reacția editoarei americane Andee Sherwood:
„Salut, Andrei.
Vreau să-ți mulțumesc pentru poezia despre cometă și imaginile uimitoare.
Poezia a fost bună și imaginile foarte frumoase.
Te rog să le mulțumești lui George și Valentin în numele meu.”

Iar în final, așa cum se cuvine, cel ce va încorona „poveștile” acestui festival unic în felul său este chiar cel ce l-a inițiat și organizat.

OBSERVAȚII NOCTURNE LA ASTRO-SPACE-FEST 2025
(1. Cometa C/2025 A6 (Lemmon), 20-10-2025, Runcu Stone;
2. Meteor Orionid, 21-10-2025, Runcu Stone;
3. Luna tânără, 24-10-2025, Runcu Stone)
Poem astrofotografic de Valentin Grigore







*

ULTIMĂ ORĂ ÎN 2025:
STAR PARTY-UL „GEMINIDE” AL SARM

Îmi propun la noapte-o pradă:
Geminide în cascadă!
(Andrei Dorian Gheorghe)

Pe 12-16 Decembrie 2025, Valentin Grigore și SARM au organizat Star Party-ul Geminide 2025 (care, printre altele, a inclus și Adunarea Generala a SARM, precum și un nou spectacol de astropoezie) la Runcu Stone , un alt eveniment deosebit, despre care vom relata mult mai mult în numărul viitor.



Cerul mă fascinează pentru că mi se pare uman.
(Miruna Hera, elevă, Târgoviște,
cel mai cuminte voluntar al SARM în 2025)



Cerul este ceea ce unește omul cu infinitul,
este cel care ne permite să cunoaștem complet lumea.
(Mihai Teșileanu, 15 ani, Pitești, membru SARM,
medaliat cu argint în 2024 și cu aur în 2025 la Olimpiada Internațională de Astronomie și Astrofizică pentru Juniori)



Printre participanții importanți la eveniment s-a numărat și realizatorul celei mai mari colecții particulare de meteoriți din România, inginerul (gorjean la origine) Răzvan Andrei.
Acestuia i-am dedicat o astropoezie pe care am publicat-o în 20 Noiembrie 2024 în engleză pe website-ul organizației mondiale Astronomers Without Borders (pentru care editoarea americană Andee Sherwood mi-a răspuns: „Mulțumesc pentru <The King Of The Meteorites> de azi. M-am bucurat de umorul din răspunsul la chestiune.”) și ulterior în română în cartea mea din 2025 „Cronici astronomice jubiliare 2023-2024 printre astropoezii campioane...”, cu o precizare în final.
Voi republica în română mai jos astropoezia și precizarea (cu un mic adaos):

REGELE METEORIȚILOR
(Lui Răzvan Andrei, posesorul uneia din cele mai mari colecții de meteoriți din lume)

-Majestate - a întrebat un jurnalist -,
intenționați să vă mutați pe Lună
când aceasta va deveni locuibilă?

-Categoric nu - a răspuns
regele colecționarilor de pietre
căzute din cer.
În primul rând, să trec
prin centura de radiații Van Allen
ar fi prea complicat,
iar în al doilea rând, să găsesc
pe suprafața Lunii
o inflație de meteoriți
ar fi prea simplu.

(Ideea este că pentru a ajunge pe satelitul natural al Pământului este necesară o strategie specială pentru a învinge centura de radiații amintită mai sus, iar apoi Luna, neavând atmosferă, permite să fie bombardată cu pietre cosmice.
Și, desigur, eroul acestei fantezii a fost expertul național român în meteoriți - printre altele și membru SARM -, un inginer care a reușit o muncă formidabilă în acest domeniu - a fost în căutări în peste 100 de țări -, inclusiv în deșerturi din Africa și Asia, și are în colecția sa chiar și piese de pe Marte, de pe Lună și de la Celiabinsk).

Îmi amintesc cum la Conferința ASTRO 2022 a SARM, Răzvan Andrei a spus despre organizația noastră:
„SARM este mereu speranță.
Privind în sus, voi mă ajutați să privesc în jos.”

Și închei cu o imagine de la Geminide 2025, în care l-am surprins din nou pe Răzvan Andrei drept un interlocutor și educator excelent pentru cei tineri.



*

Director: Andrei Dorian Gheorghe
Președinte fondator al SARM: Valentin Grigore
Web master: Florin Alexandru Stancu
Secretar general: Ecaterina Rusu
Portal publicație: https://cosmopoetry.ro/noi-si-cerul-literar/
Adresa de contact: [email protected]
ISSN 1454-3052